Ne punem deseori întrebarea: este micul Hitler, auto-intitulatul viitor fost președinte al României un om politic cu puternice convingeri de dreapta, liberale?

Știe Crin Antonescu cine au fost predecesorii lui? A dat măcar un wikipedia search pentru a citi despre Brătianu sau măcar Kogălniceanu? Nici nu e nevoie să întindem atât de tare cearceaful, e suficient faptul că partidul pe care îl conduce se numește mare și lat: Partidul National Liberal.

Acum, noi, cu toții presupunem că măcar explicația cuvântului liberal o cunoaște domnul Crin Antonescu, somnorosul de serviciu.

Partidul Național Liberal ar fi putut scăpa nepătat, dacă Crin n-ar fi scăpat lucrurile de sub control, simplu. Foamea de putere ia mințile celor care nu știu, nu cunosc ce înseamnă să construiești durabil, de viitor. Genul de politician tip Antonescu, adică cei care intră în politică pentru interesul propriu, “ultrapersonal”, ies cam șifonați, unii însă rămân cu buzunarul plin. La cum se prezintă președintele PNL în prezent, a preferat să iasă complet șifonat și să iasă complet din schemă. Părerea mea umilă de cetățean cu convingeri de dreapta, e că după ruperea alianței USL, care e inevitabilă, iminentă și apropiată, Antonescu își poate pregăti bagajele pentru un concediu, de data asta definitiv. Astfel nu va mai fi nevoit să apară în conferințe și apoi să plece din nou.

Antonescu întrece chiar și rușinea pe care a trăit-o Geoană atunci când s-a grăbit să deschidă șampania posibilei victorii care n-a fost să fie. Antonescu s-a grăbit să cumpere șampania, s-o consume și apoi să aștepte victoria. Însă la fel cum lichidul din sticlă s-a consumat, așa s-au evaporat și șansele lui Crin de a ajunge președinte. Este cel mai potrivit exemplu pentru “ceea ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual”.

Am putea merge maideparteșisăspunem: CrinAntonescu s-a grăbit ca fata mar