Un editorial publicat de Slate exprimă ideea că Roger Federer trebuie să-și continue drumul, în pofida diverselor voci care îi deplâng declinul. Autorul crede că 2013 nu este nici o catastrofă, nici pregătirea unui ultim asalt. Ci doar o altă bornă din "poteca inevitabilă pe care fiecare mare campion o apucă atunci când îi vine vremea".

Cariera lui a fascinat, dar coborârea lui intrigă. Motiv pentru care, după nouă luni aproape indiferente, despre Federer și căderea lui din ultimele luni se scriu cel puțin la fel de multe lucruri precum despre subiectul ever-green al celui mai bun jucător din toate timpurile. Am selectat, mai jos, ca și în cazul lui Nadal, două articole. Primul, semnat de Steve Tignor, face un fel de retrospectivă din perspectiva altor ziariști, încheiat cu o concluzie personală. Al doilea, semnat de Lowen Liu în Slate, este o pledoarie remarcabilă pentru înțelegerea dintr-un alt unghi a declinului lui Roger. Autorul ironizează fin sugestiile primite de Roger, fie pentru ce-ar trebui să schimbe, fie pentru retragerea grabnică, și vede în 2013 doar o altă bornă dintr-o cădere logică și inevitabilă. Chiar și în "lipsa unei perspective satisfăcătoare" din care să urmărim epilogul lui Roger, autorul crede că elvețianul trebuie să meargă mai departe, să joace și dincolo de propriul final, iar noi să învățăm să ne bucurăm de aparițiile lui, atâtea câte vor mai fi. Mai jos, cele două articole.

***

(...)

Pentru categoria tot mai subțire de fani încă în dubiu dacă asistă sau nu la ultima etapă a carierei lui Federer, meciul a făcut această realitate imposibil de negat. A fost o înfrângere brutală, un colaps nemachiat al nervilor și al încrederii, una în care Federer a ratat în mod absurd ultimele 12 șanse de break. Eșecul a mai însemnat, în plus, și primul an în ultima decadă în care RF nu joacă o finală de Slam. Și suntem abia î