Cînd Uniter a anunţat că noul director artistic al Galei „Hop“ a Tînărului Actor este regizorul Radu Afrim (care îi succede lui Cornel Todea, dispărut anul trecut), s-au reactivat speranţele în renaşterea acestui concurs de actorie, plasat într-o zonă de penumbră din cauza unui cumul de sincope (încremenirea într-o formulă competiţională nestimulativă şi plictisitoare, lipsită de miză, sentimentul de eveniment „bifat“ etc). Afrim avea capacitatea să revitaliezeze Gala, pe asta a mizat Uniter-ul şi aceasta a fost aşteptarea generală. Doar că, în stilu-i caracteristic, Afrim a oferit mai mult, a transformat totul într-un spectacol. A modificat conceptul concursului, a mutat accentul pe „spectaculos“ (tema din acest an: „Sînt actor, sînt spectaculos“), a schimbat proba impusă de pînă acum – un text, de regulă nedramatic, rostit de toţi concurenţii, motiv de plictiseală generalizată – cu interpretarea unui idol (actor, personaj de desene animate, muzician etc.), ceea ce a transformat Gala „Hop“ într-un show. Frank Sinatra, Tom Waits, Margareta Pîslaru, Audrey Hepburn, Leonardo DiCaprio s-au perindat pe scenă, în roluri celebre sau în ipostaze cunoscute (discursul lui Nicole Kidman la Oscar şi al lui Kennedy cu prilejul aselenizării, Salvador Dalí acordînd un interviu etc). Procesul de reinventare a Galei a fost un spectacol în sine, a demonstrat că, în momentul în care ceva merge prost, ceea ce trebuie schimbat este conceptul. Cosmetica nu ajută. Principiul este valabil şi în teatrele de stat, înţepenite în repertorii haotice şi desuete, şi la festivaluri unde noţiunea de „concept“ lipseşte cu desăvîrşire sau este tradusă prin suveranitatea gustului personal. Afrim a reinventat Gala Hop pe ideea actorului-spectacol, cu glamour şi nebunie. Şi a reuşit de minune. În primul rînd, în concurs s-au înscris tineri actori valoroşi, entuziaşti – cerinţă neexplicită, dar subî