În luna mai a anului 2009, l-am întâlnit la Reno, în Nevada, pe laureatul Premiului Nobel Peter Agre, după o conferinţă pe care o susţinuse în faţa tinerilor prezenţi la Olimpiada Internaţională a Inventatorilor Elevi, organizată, ca în fiecare an, de compania Intel. Aflând că sunt din România, Peter Agre a venit spre mine cu mâna întinsă. Cuvintele lui au fost atunci: „Aveţi în România un mare savant, pe Gheorghe Benga. Aveţi grijă de el!”.
Cum nu ştiam prea multe nici despre Benga, nici despre Agre, întors acasă, am căutat pe internet şi în istoria recentă a ştiinţei. Şi iată ce am aflat…
Despre Gheorghe Benga
Dăruit de părinţii lui şi de Dumnezeu cu o nestinsă curiozitate şi o extraordinară capacitate de învăţare, tânărul Gheorghe Benga a parcurs cu Magna cum laudae toate treptele şcolare şi universitare, îmbrăcat în hlamida premiantului. „Muşcat” de patima lucrului în laborator, medicul-biochimist Gheorghe Benga înţelege de timpuriu că Biologia se va împleti inevitabil cu Chimia, aşa că se îndreaptă spre cercetarea Viului în profunzimile sale, în ceea ce se numeşte deja Biologia Celulară şi Moleculară, ştiinţe ale viitorului imediat, drept care echipează în Cluj Napoca primele laboratoare de acest gen şi, pedagog cu empatie fiind, îşi antrenează colegi şi studenţi în microuniversurile celular şi molecular.
Ca grup ce se respectă, echipa clujeană trimite lucrări la reviste româneşti de specialitate, dar ajunge şi la faimoasa „Nature” (încă din 1977), ultraprofesionistele „Cell Biology International Reports” (1982) şi „Journal of Membrane Biology” (1983). Punctul culminant este atins cu articolul publicat în „Biochemistry”- USA (1986), asupra căruia voi reveni.
Citiţi mai multe despre această poveste fascinantă pe site-ul revistei Ştiinţă şi Tehnică
