Românii îl cunosc de pe scenă, însă puţini ştiu că în anii `60 a trecut, ca deţinut politic condamnat la trei ani de detenţie pentru "trădare şi trecere de frontieră", prin infernul de la Periprava. Gândul vă prezintă astăzi, în premieră, mărturiile actorului Mitică Popescu, ajuns în anii de mijloc ai secolului trecut în lagărul din Deltă, unde Ion Ficior instituise un regim de teroare şi exterminare. Dosarul fostului torţionar de la Periprava care a fost denunţat pentru genocid a fost prezentat ieri de Gândul în cadrul proiectului dezvoltat în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. În premieră pentru România, la Periprava a fost deschis un şantier arheologic pentru identificarea gropilor comune în care au fost îngropaţi deţinuţii politici.

Citeşte şi:

Interviu cu torţionarul Ion Ficior, fostul comandant de la Periprava

Mărturii ale supravieţuitorilor din lagărul de la Periprava

Mărturii ale foştilor gardieni ai lagărului condus de Ficior

Reportaj de la Periprava unde s-a deschis un şantier arheolgic pentru identificarea gropilor comune

Mitică Popescu e un „maistru” cinstit al teatrului românesc. Zice că nu e nici domn, nici tovarăş, ci pur şi simplu „Nea Mitică”. Asta e o spusă a lui, mai veche. Dincolo de ea rămâne, însă, personalitatea fără cusur a artistului cu ştaif. O figură remarcabilă, în adevăratul sens al cuvântului, care joacă de multe ori doar prin propriile-i trăsături. Ochii care spun povestea înaintea vorbelor, făcându-se martorii stării celorlalţi. Oglinzi în care realitatea imediată, brută, se şlefuieşte cu umor, cu înţelegere, cu un soi de tandreţe şi un zâmbet abia perceptibil, amestec de ironie, căldură, sarcasm, dragoste.

Uneori, cuvintele-i sunt rare şi apăsate, ca nişte verdicte implacabile. Dă impresia că e făcut din tăceri lungi din care îţ