Festivalul Zilele literaturii române din 2004, de la Viena, a fost un mare succes de public şi de presă.
Dragă Jan Koneffke, eşti născut în Germania, la Darmstadt, şi locuieşti în Austria, la Viena, unde eşti coeditor al revistei Wespennest. O parte dintre scriitorii români au fost traduşi şi publicaţi în această revistă. În 2004 ai fost, alături de Walter Farmler, unul dintre organizatorii Zilelor Literaturii Române, care s-au desfăşurat sub patronajul tău, la invitaţia Uniunii Culturale „Alte Schmiede“. La data aceea, ICR, condus de echipa Patapievici, nu îşi începuse programele de susţinere a literaturii române, care nici în ţară nu mai trezea interesul pe care îl trezeşte azi. Aş vrea să reamintim acel moment, mai ales că, din amintirile mele, a fost incontestabil un succes.
Da, secretarul general al lui „Alte Schmiede“ era atunci Walter Farmler, care îmi dăduse sarcina să invit scriitori români pentru festivalul literar de toamnă, dedicat în fiecare an unei alte literaturi naţionale. Am făcut acest lucru cu mare plăcere pentru că îmi oferea posibilitatea să cunosc mai bine literatura unei ţări pe care o consideram deja „o patrie adoptivă“, şi nu doar literatura ei, ci şi pe autorii ei. A fost un mare succes de public şi de presă nu doar datorită calităţii scriitorilor şi a operelor lor, dar şi pentru că a fost momentul propice pentru un asemenea gen de eveniment. Astfel, cu câţiva ani înaintea intrării României în Uniunea Europeană, se vorbea, în sfârşit, mai mult şi cu un interes crescând despre această ţară. A fost un succes, care nu a durat doar câteva zile, ci a avut repercusiunile sale încă în timpul festivalului. De exemplu, editorul casei editoriale Zsolnay Verlag Viena, Herbert Ohrlinger, îl descoperea pe Mircea Cărtărescu – aşa cum editorul a recunoscut acest lucru în diferite împrejurări – şi câţiva ani mai târziu publica
