Fără îndoială, cardiostimulatorul a salvat multe vieţi. Perfecţionarea tehnică a acestui aparat nu încetează să uimească, dar atunci când crezi că s-a atins o performanţă dincolo de care e greu să mai imaginezi ceva, nu peste multă vreme apare o „nouă generaţie“, tot mai adaptată nevoilor de moment ale organismului, mai sigură, cu durată de viaţă a bateriei mai lungă etc. Cel mai utilizat la noi a rămas pacemakerul VVI (cu sensing şi stimulare ventriculară şi inhibat în cazul unui ritm ventricular cu alură convenabilă). Fibrilaţia atrială cu bloc atrioventricular reprezintă una din cele mai comune indicaţii pentru acest tip de stimulator cardiac. Totuşi, cea mai frecventă indicaţie este boala de nod sinusal simptomatică. Implantarea de cardiostimulatoare reprezintă o necesitate incontestabilă, departe de a fi influenţată de o anumită Publicitate modă. Sunt medicamente la modă, nu peste multă vreme blamate şi retrase din uz, intervenţii chirurgicale la modă, ca să nu mai vorbim de explorări, fără îndoială solicitate excesiv. Medicina a devenit tot mai costisitoare. Se cuvine să amintim câteva „mode“ în chirurgie, începând cu apendicectomia generalizată într-o vreme în SUA de teama apendicitei acute, apoi amigdalectomia, larg folosită pentru prevenirea reumatismului articular acut, colecistectomia la purtătorii asimptomatici sau oligosimptomatici de calculi biliari sau rezecţiile gastrice pentru ulcer (România era ţara cu cele mai multe până recent, când entuziasmul s-a temperat). Cezariana – o intervenţie bugetivoră şi plină de urmări neplăcute – este tot mai mult practicată, în locul naşterii pe căi naturale. În cazul pacemakerului, excesul de implantare, semnalat în ţările vestice, este totuşi rar, eroarea, la noi, se plasează mai ales de cealaltă parte, a neimplantării. „Cimitirele noastre sunt pline de inimi care bat încă“ spunea, cu umor, un cardio