Divanului degustătorilor de film şi artă culinară, eveniment organizat de Fundaţia pentru poezie „Mircea Dinescu“, s-a îndreptat anul acesta spre comedia balcanică. Am avut bucuria să stau de vorbă cu regizorul sîrb Slobodan Sijan, care a regizat filmul intitulat Cine cîntă acolo? / Ko to tamo peva (1980), proiectat în seara deschiderii festivalului. Filmul a primit Premiul Juriului la Montréal, Premiul Arena de Aur la Pola şi a fost votat de Academia Iugoslavă de Film drept Cel mai bun film iugoslav din toate timpurile. Cine cîntă acolo? relatează povestea unui autobuz plin de călători care merg spre Belgrad. Bătrînul proprietar al autobuzului, împreună cu fiul său, transportă un cîntăreţ de operă, un vînător, un cuplu, un militar în retragere şi doi lăutari ţigani.
Filmul dumneavoastră punctează un moment istoric: invazia trupelor germane în Belgrad, în ziua de 5 aprilie 1941...
Nimeni nu va uita data de 5 aprilie 1941 în Serbia, cînd s-au distrus clădiri, au murit oameni, iar focul a făcut ravagii. Nemţii au ars Biblioteca Naţională, şi nu a fost un gest întîmplător. Cărţile vechi au ars complet, genocidul cultural a fost perfect. Era într-o zi de Paşti, cred că nemţii au vrut să arate sîrbilor că Paştele e o zi potrivită pentru bombardament... Cînd eu am scris scenariul, am vorbit de o realitate contemporană, şi s-a întîmplat ca producătorul să citească un articol într-un cotidian, în care se anunţa că, la început, primele bombe au aruncat în aer un autobuz. Dar scenele de război ne-ar fi costat enorm, aşa că am decis împreună să scriem finalul filmului cu personajul principal – autobuzul –, care a sfîrşit prin a fi bombardat.
Cum aţi ales actorii?
O parte dintre ei sînt actori de film celebri în fosta Iugoslavie, dar fac parte din şcoli de film diferite. Şoferul de autobuz, interpretat de Pavle Vuisic, este extrem de cunoscut, ceilalţi
