Preasfinţite Părinte,

M-am numărat şi eu printre miile de zălăuani care au fost prezenţi, la sfârşitul săptămânii trecute, în curtea Centrului Eparhial. Nu am făcut-o la îndemnul inimii ori al credinţei, ci prin prisma serviciului meu.

Cu riscul că aş putea deveni ţinta unor afurisenii, trebuie să-mi expun oful. Am rămas profund dezamăgită de atitudinea pe care aţi arătat-o faţă de mulţime, indiferent că vorbim despre oamenii care au urcat dealul Episcopiei din curiozitatea de a vă vedea palatul ori oaspeţii de seamă. Că pentru Preasfinţia ta, nu cred că au făcut prea mulţi efortul.

Aţi dovedit şi cu alte ocazii că nu sunteţi apropiat de enoriaşi; iar atitudinea pe care aţi manifestat-o, când credincioşii de la Biserica „Sfântul Ştefan” au ieşit în stradă să-şi apere duhovnicul de mânia ce v-a copleşit, pentru că a permis unei feţe bisericeşti pe care nu o agreaţi să slujească la înmormântarea mamei sale, a fost mai mult decât elocventă. Oamenii v-au aşteptat şi atunci, în zadar, să coborâţi între ei, să le daţi o explicaţie, să le oferiţi o lecţie de bunătate şi iertare. Nu aţi făcut-o! Priorităţile din agendă v-au fost altele, iar orgoliile personale au trimfat.

Aţi ajuns pe meleagurile Sălajului, bucurându-vă de susţinerea unor clerici şi aducând speranţă în inimile preoţilor din zonă. Speranţa lor s-a transformat în nelinişte, iar apoi în regrete, după ce le-au fost reţinuţi cu japca bani din salarii pentru construcţia Episcopiei, după ce li s-a pretins să dea la lopată pentru ridicarea palatului Preasfinţiei tale, după ce li s-a pretins să strângă bani de la enoriaşi pentru conacul din vârful dealului. Nu v-a păsat de nevoile ori de părerile credincioşilor sălăjeni când aţi decis să vă faceţi un aşezământ luxos şi impunător, atât de inutil pentru sufletele şi mântuirea păcătoşilor acestor locuri.

Deşi eram convinsă că nu aţi lu