Criza economică a ajuns un loc comun. „Criza“ e cuvîntul rostit de fiecare dată cînd vine vorba de „reducerea cheltuielilor“, de „creşterea eficienţei“, de „restructurări“ şi de „diminuări“. Criza e fatală – e cauza şi motorul acţiunilor guvernamentale. Peste tot în lume s-au reorganizat instituţii de cultură, s-au tăiat bugete, s-au concediat oameni. Uneori, s-au închis pe de-a dreptul instituţii altminteri perfect funcţionale. Însă de fiecare dată au existat consultări prealabile şi tentative de a găsi nişte soluţii plauzibile. Tot pe motiv de „creştere a eficienţei“ şi „reducere a cheltuielilor“, premierul Ponta vrea să reinventeze rostul şi rolul Operei Naţionale. Conform unei Hotărîri publicate recent, Guvernul intenţionează să reorganizeze activitatea Operei Naţionale din Bucureşti prin comasarea prin absorbţie cu Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“, cu Centrul Naţional al Dansului, cu Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ din Constanţa şi cu Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română“. Fuziunea acestor instituţii – care, vom vedea, au foarte puţine lucruri în comun – transformă instituţia Operei Naţionale într-un soi de megaholding cultural, într-o structură comună de management pentru toate cele cinci instituţii componente.

DE ACELASI AUTOR Riscuri şi răspunderi "De-a lungul anilor, au încălcat legea şi statul român, dar şi compania" - interviu cu Monica MACOVEI Şase bienale Josef Winkler - scriitor & responsabil cultural Dintr-o perspectivă strict managerială, poate că demersul are sens: în felul acesta, se reduc nişte cheltuieli (va fi un singur director în loc de cinci; un singur buget comun, nu mai multe). În plus, se simplifică dialogul dintre instituţiile de spectacol şi ordonatorul de credit. Însă din punct de vedere artistic, noua construcţie nu mai are nici o noimă. Opera riscă să devină o struţocămilă schiloadă (căci e s