Definiţia adjectivului „rău” din dicţionarul explicativ al limbii române este depăşită cu mult de ceea ce s-a întâmplat în închisoarea de la Râmnicu Sărat!

Marţi, ministrul Culturii, Daniel Barbu, a vizitat închisoarea de la Rm. Sărat, vorbind despre intenţiile de a transforma în 2016 locul într-un muzeu al ororilor comunismului. Daniel Barbu a numit fosta puşcărie „o pagină tristă din istoria României”, despre care trebuie să afle generaţiile de astăzi.

Închisoarea a fost construită. În timpul domniei lui Carol I, iar răsculaţii din 1907 au fost printre primii deţinuţi care i-au îndurat ororile. Nefiind prea mare, în această închisoare erau deţinuţii politici consideraţi periculoşi. În timpul dictaturii lui Carol al II-lea, această închisoare a redevenit lăcaş al crimei organizate. În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, aici au fost trimişi la strangulare 14 deţinuţi, şi, la mai puţin de un an, în noaptea de 29 spre 30 septembrie 1939, alţi 14 arestaţi au fost împuşcaţi în curtea închisorii. O perioadă, acest penitenciar a revenit la vechea întrebuinţare, de închisoare pentru drept comun. Dar, după arestările din martie 1947, premergătoare cazului Tămădău, un călău pe nume Alexandru Nicolschi a avut ideea să schimbe profilul acestei închisori, pregătind totul pentru a o transforma într-un iad.

Iadul pe pământ pentru deţinuţii politici

După ce a fost înfiinţată Securitatea pe 30 august 1948, şi după s-a trecut la regimul de represiune în masă din 15 mai 1948, când aproape 4.000 au fost arestaţi într-o singură noapte, Saşa Nicolschi a ordonat Direcţiei Generale a Penitenciarelor să transforme penitenciarul Râmnicu Sărat în închisoare politică. A fost trimis la Râmnicu Sărat Marin Melicescu, inspector în Direcţia Generală a Penitenciarelor, care a stabilit noi norme de comportare faţă de deţinuţi, diferenţiate între cei de dr