Oraşul meu e fragmentat, schizoid, cu personalităţi multiple, generos, meschin, murdar, frumos, fanat şi împuţit. O plimbare mai lungă prin cartiere te va trece graniţe abrupte între case bine înfipte pe picioare, cu heruvimi de ipsos care păzesc o intrare născută din tînjeli la nobleţe, dar construită din bani noi, de cîrnăţari de început de secol XX, şi cocioabe imunde sau şiruri deprimante de blocuri reabilitate fovist. Te va face, uneori, să te simţi ca în buricul oricărui oraş european, ca imediat după aceea să te trîntească violent într-un soi de Indie văzută cu ochi de occidental lipsit de înţelegerea mai adîncă a altor lumi – copii rufoşi, maidane, sărăcie.
Îţi va oferi de-a valma tot soiul de oameni. I-am văzut de curînd, laolaltă, pe străzile Bucureştiului, la manifestaţiile contra Proiectului „Roşia Montană“. Nici o grijă, nu mă apuc şi eu să scriu despre miezurile problemei care a agitat recent pe toată lumea. S-a scris mult şi bine despre asta, iar textul meu va ajunge sub ochii dumneavoastră abia la o săptămînă după ce îl pun, acum, pe hîrtie. Probabil că lucrurile vor evolua între timp. Dar o să vă povestesc un pic despre oamenii pe care i-am văzut în stradă.
DE ACELASI AUTOR Devoratorii de energie Trista poveste a frumoasei Liubov Orlova Haita Mireasa furată Vi s-a spus că erau în majoritate tineri. Aşa e. Aţi aflat, probabil, că erau bine îmbrăcaţi, că aveau iPhoane şi converşi în picioare. Să zicem. Că erau în general mişto şi că aveau simţul umorului. În mare parte. O privire mai de aproape, dar inevitabil generalizantă, i-ar fi putut aşeza însă în diverse categorii de subculturi. Lumea i-a catalogat, la grămadă, drept „hipsteri“. Ştiţi, ăia care refuză să fie mainstream, ascultă trupe obscure islandeze, cînd nu-s în cîrciumi despre care nu vor să vorbească, pentru ca locul să nu se umple de neaveniţi, atunci se uită la vreun Murn
