Dacă a venit luna septembrie, cu ploi și struguri, cu ghiozdane și amărăciunea începutului de școală (bine, poate nu toți copiii simt astfel) atunci înseamnă că e timpul ca Teatrul ,,Jean Bart” să își deschidă porțile, după trei luni de vacanță. Să ne înțelegem, vacanță nu înseamnă că nu s-a muncit, ci doar că nu au mai avut loc reprezentații. ,,Păi asta mai e vacanță?”, ar întreba unii. Totuși actorii nu se supără. Pentru o meserie minunată precum e aceasta, lucrul și aplauzele reprezintă o răsplată mai valoroasă decât zilele unui concediu prelungit. La ce s-a muncit? La transpunerea scenică a unui text de referință din universul dramaturgiei mondiale. Capodopera lui William Shakespeare intitulată ,,Visul unei nopți de vară”. Distribuția este numeroasă, 18 personaje (în varianta de față) vor interacționa în feeria care a trecut cu brio de proba timpului. Scriitorul Robert Graves spunea despre Shakespeare, cu umor, că: ,,…este foarte valoros, în pofida faptului că e… foarte valoros.”. Chiar și Voltaire, care îl numea ,,un bețiv sălbatic”, a fost silit să-i recunoască talentul și putința de a da frâu liber imaginației ca nimeni altul până atunci. Marele Will a scris ,,Visul unei nopți de vară” undeva între anii 1590 -1596. A fost publicată în 1600, iar prima ieșire la rampă, despre care se poate spune cu certitudine că a avut loc, s-a consumat la 1 ianuarie 1605. Firul poveștii se toarce în jurul pregătirii pentru nunta ducelui Athenei, pe parcursul căreia se întrepătrund aventurile unor cupluri de îndrăgostiți și ale unei echipe de actori amatori ținuți sub observație și controlați de ființe supranaturale puse pe ghidușii.
Datele despre autor și operă sunt disponibile orcărui utilizator de internet care, printr-un simplu search, poate afla informații mult mai stufoase și interesante decât cele enumerate mai sus. Textul de față își propune un alt obiectiv.
