“Mama e o rea” de George Coșbuc

În educația copiilor, tatăl joacă un rol important, un rol esențial, un rol decisiv: acela de a distruge absolut toate regulile pe care încearcă să le impună mama.

N-are voie înghețată ăla micu', fiindcă tocmai a avut febră și încă nu i s-au dezumflat gâlcile? Să plece maică-sa un pic de-acasă și o să îi dea voie tăticu’ să mănânce șase înghețate, să toarne apă de la balcon în capul trecătorilor și chiar să-și taie cu foarfeca rechizitele pentru școală, care au costat cât juma' de Logan.

Cea mai mare parte a inundațiilor, deși nu recunoaște nimeni asta, au la origine următorul dialog:

– Tati, mama nu mă lasă să dau drumul la apă și să plec în altă cameră, pentru patru ore. Nu-i așa că tu mă lași?

– Da, comoara lu' tăticu', sigur că te las. Te las și să te-arunci în cap de pe șifonier, dacă mă-ta nu te lasă. Pentru că tăticu' e de gașcă și mămica e o scorpie, ai înțeles?

Dacă cumva e de față, atunci când mama încearcă să-l învețe ceva pe cel mic, tatăl o ajută, o sprijină și o susține:

– Iar acum, după ce ai mâncat, pui farfuria frumos în chiuvetă, nu-i așa, puiule?

– Da, mami.

– Da’ lasă, dragă, copilu'-n pace, ești obsedată? De ce-l chinui?

Dacă copilul urlă și, în loc de o supă, vrea să mănânce 17 ciocolate, părintele mascul n-o să aibă niciodată inima să-l refuze. Nu l-a făcut ca să-l tortureze, mai bine îl crește fericit și cu diabet decât nefericit și cu supă.

În cele cinci minute pe zi în care stă cu copilul, tatăl are grijă să îi pună lumea la picioare. După aia vine mă-sa și i-o ia. Mamele sunt niște vipere, care nu te lasă niciodată să îți bagi furculița-n priză sau în ochi. Dacă n-ar exista ele pe lume, nu i-ar obliga nimeni pe copii să învețe tabla înmulțirii și să se spele pe dinți.

Numai mamă să nu-mi fii

Pentru că mama are un