Orchestra Simfonică Radio din Berlin, condusă de dirijorul Marek Janowski, va interpreta azi, la Sala Mare a Palatului, partea a treia din tetralogia „Inelul Nibelungului“, de Richard Wagner.
Cu Tetralogia Inelul Nibelungului, Wagner împlineşte cel mai măreţ proiect al istoriei teatrului muzical. Important este şi modul în care recitirea surselor inspiratoare l-a îndemnat spre propriile sale interpretări, filosofice, culturale şi sociale. Ceea ce lasă moştenire, spre înţelegerea urmaşilor, este o modalitate de a interpreta existenţe, de a supune dezbaterii confruntările esenţiale privind acceptarea sau sfidarea destinului, lupta pentru obţinerea dominanţei prin putere, locul pe care îl are în existenţa umană aurul, drept mijloc de corupere a vieţii sociale. Wagner ridică la un înalt grad de comunicare utilizarea laitmotivelor care circulă de-a lungul întregii epopei, revenind semnificativ acolo unde dramaturgia o solicită, de la Aurul Rinului până la Amurgul zeilor.
Actul I. În adâncul pădurii, nibelungul Mime încearcă zadarnic să refacă sabia fulgerată de Wotan. Speră că forţa copilului Siegfried crescut de el, fiul Sieglindei, va fi atât de mare încât să-l ucidă pe Fafner şi să-i ia aurul. Tânărul vine de la vânătoare şi sfărâmă sabia lucrată la forjă de Mime. Apoi îl obligă pe pitic să-i povestească soarta părinţilor săi şi îi ordonă să-i refacă Notungul.
Un bătrân călător soseşte (Wotan travestit), prezicând că sabia nu va fi refăcută decât de un erou care nu cunoaşte frica. Mime încearcă în zadar să-i strecoare frica în suflet lui Siegfried. Acesta începe să lucreze la refacerea Notungului şi Mime îl încurajează, gândind că, după uciderea lui Fafner transformat în balaur, îl va otrăvi, scăpând la rându-i de el. Siegfried reuşeşte să refacă sabia invincibilă.
Tetralogia Inelul Nibelungului este una dintre cele mai complexe
