Toată lumea are pe retină scena. În timpul unui discurs ţinut de premierul Victor Ponta în faţa plenului celor două camere ale Parlamentului României, preşedintele Partidului Noua Republică, Mihail Neamţu se apropie de pupitrul vorbitorului, îmbrăcat la patru ace, cu tricolorul într-o mână şi o pungă cu monezi în cealaltă.

Înainte de a fi luat pe sus şi scos din sală, apucă să-şi pună punga cu cei "treizeci de arginţi" pe pupitrul de la care vorbea prim-ministrul - vizibil intimidat, acesta s-a retras un pas din faţa microfoanelor- şi să strige că banii sunt preţul trădării intereselor României în cazul exploatării de la Roşia Montană. Un gest teatral, scos parcă din recuzita inepuizabilă a teribilistului Ioan Ghişe. Spre deosebire de liberalul care protestează cumva devitalizat, cu figura posacă şi blazată a unui măgar împopoţonat cu panouri publicitare, Mihail Neamţu emană o exaltare tinerească, un freamăt al acţiunii din care nu lipseşte o doză semnificativă de nebunie romantică.

Să nu uităm că, Mihail Neamţu a ajuns în sala de plen a Parlamentului şi apoi, în timpul discursului prim-ministrului, până în dreptul acestuia, fără să fie membru al legislativului. Cu siguranţă, temerara sa acţiune va produce mult deranj la nivelul serviciilor de administraţie şi de pază ale Parlamentului. I-or fi lipsind multe lui Mihail Neamţu, dar chiar şi adversarii săi cei mai aprigi vor trebui să recunoască faptul că cel puţin de o calitate, indecent de rară printre politicienii români, nu duce lipsă: curajul.

În pofida eforturilor premierului de a afişa indiferenţa şi de a bagateliza incidentul, gestul de frondă al lui Mihail Neamţu a fost cea mai dură formă de contestare de care a avut parte până în prezent Victor Ponta din partea vreunui reprezentant al Opoziţiei. O adevărată umilire publică, în faţa camerelor de televiziune care transmiteau în direct. C