În România (și nu numai), nimeni nu știe exact ce înseamnă „hipster”, dar toată lumea-i convinsă că e de rău. Ceva legat de superficialitate, de pasiuni pe care le ai doar pentru că nu sunt populare sau chestii pe care le faci doar ca să ieși în evidență. Nu-i foarte clar, cert e că „hipster” e acea persoană cu ceva cultură care nu-i place unui cetățean român educat, dar pe care cetățeanul în cauză n-o poate insulta în mod tradițional.

Mai e și varianta „’ipstăru’ dreq!”, folosită de maneliști să desemneze orice tânăr care nu ascultă Guță și, deci, trebuie bătut. Cam așa e folosit și de către politicienii români care au ceva cu protestatarii „anti-sistem” din Piața Universității, care vor să salveze Roșia Montană. Iată, însă, că mulți dintre manifestanți utilizează eticheta asta cu mândrie – „Da, bă, sunt hipster! Am salvat țara de politicieni înainte să fie cool!”. Golanii lui Iliescu din anii ‘90 sunt hipsterii de azi, înarmați cu PET-uri zgomotoase și o condiție fizică suprinzătoare, având în vedere cât timp petrec la calculator în fiecare zi. Mai nasol pentru Ilieștii contemporani, fie că se numesc ei Băsescu, Ponta sau Antonescu, e că pe-ăștia nu poți să-i bați cu minerii. Ăstia te pun pe Facebook, se duc și urlă la UE, iar apoi te faci de râs în toată lumea. Prim-ministrul Erdogan știe.

Mai mult, „hipsterii” sunt mult mai greu de contracarat ca o mișcare gen „Occupy Wall-Street” care s-a pierdut în incoerența totală a mesajului pe care voia să-l transmită. Da, între protestatarii din București, Cluj, Timișoara, Brașov și alte, multe orașe din țară și din afară găsești de toate, de la Noua Dreaptă, la ecologiști, la hipioți, la marxiști, la liberali, la teologi și orice combinație posibilă între ideologii și crezuri. Asta pentru că-n Piață nu-s grupuri plătite de cine știe ce miliardari, sunt oameni din toate colțurile soci