- Cultural - nr. 183 / 19 Septembrie, 2013 "PATRIA este pamantul plamadit cu sangele si intarit cu oasele inaintasilor. Pentru ca sa fie PATRIE, trebuie mai intai sa fie religia stramosilor, sfanta cuminicatura a sufletelor calde, adoratie a acelora care au fost si nu mai sunt decat tarana si oase”. Barbu Stefanescu Delavrancea (1858-1918), scriitor, dramaturg, orator, critic roman *** "Iisus Hristos, Domnul nostru, se naste din Fecioara ca sa sfinteasca din nou alcatuirea omeneasca femeiasca si sa o uneasca principiului masculin, ca barbatul cu femeia sa devina androgini (principiul feminin si masculin se afla unit intr-o singura persoana) cum a fost Iisus. Prin caderea de la curatia originara, Fecioara, Intelepciunea, i-a parasit pe oameni si s-a retras la cer. Dar odata cu venirea lui Iisus Hristos in firea omeneasca s-a coborat iarasi Fecioara - vesnica intelepciune redandu-i-se noul chip de viata in neamul duhovnicesc al lui Iisus, neamul cel crestinesc”. Bichner Hristern, teolog si intelept german *** Odata, un copil voia sa intre pe poarta unui cimitir. Era noapte, intuneric. Un strain il intalni in acel loc pustiu si-l intreba unde vrea sa se duca. Acasa, la parintii mei, caci ei locuiesc dincolo de cimitirul acesta” - raspunse el. Strainul il mai intreba: "Dar nu ti-e teama ca ai sa te ratacesti?”. "Nu ma pot rataci, raspunse copilul, fiindca, dincolo de mormintele si crucile acestea se zareste o lumina. Este lampa din fereastra taticului meu si, cata vreme e aprinsa, eu ma calauzesc dupa lumina ei si stiu ca parintii ma asteapta si nu ma ratacesc”. Dragii mei cititori! Lumea aceasta are un inceput si un sfarsit. Un drum bine-definit. Un drum de unde plecam si unde vom ajunge cu totii indiferent cine suntem; Mai devreme sau mai tarziu. Cert este ca nu trebuie sa ne fie indiferent de cum va fi finalul vietii noastre. Pe acest drum intampinam tot felul de