Un amic mi-a atras pe bună dreptate atenţia că se discută/negociază în lunile astea care urmează redevenţele în zone cheie, expiră înţelegerile (dezastruoase) din 2004. Redevenţele stabilite în 2004 merg de la 3,5% la 13,5%, cele mai mici din UE. Cu cine lucrăm? Petrom, EXXON, Chevron, o mulţime de corporaţii care de obicei fac legislaţii.

Agenţia Naţională de Resurse Minerale a comandat un studiu la Ernst&Young pentru o comparatistică cu alte state deţinătoare de resurse şi redevenţele lor – studiul ar trebui să fie gata pînă la sfîrşitul lunii. Ca de obicei, funcţionarii statului sînt foarte-foarte îngrijoraţi pentru investitorii privaţi: să nu cerem redevenţe prea mari, asta pare singura lor grijă. Gheorghe Duţu, preşedintele ANRM:

Dacă noul sistem de redevenţe va stabili tarife foarte mari, riscăm să nu mai atragem investitori şi să nu mai avem parteneri cu care să explorăm şi să exploatăm resursele. Eu cred că trebuie să stabilim un sistem prin care să găsim echilibrul corect între interesul statului de a avea venituri mai mari la buget şi interesul investitorilor, care cer condiţii cât mai atractive pentru astfel de operaţiuni. (sursa)

Discuţiile publice despre acest eveniment major sînt minimale. Şi riscăm să avem iar o hotărîre înainte să fi apucat să ne dezmeticim. Ponta nu a mai zis nimic despre asta, liderii politici evită subiectul.

Exploatarea gazelor de şist nici nu se mai discută, pare de la sine înţeleasă. Se concep deja redevenţe speciale pentru ei.

Surse din domeniul petrolier sustin ca autoritatile se gandesc sa stabileasca redevente mai mici in cazul zacamintelor noi, precum cele off-shore si a gazelor de sist, fata de cele pentru zacamintelor vechi si aproape epuizate. Insa producatorii de petrol si gaze “trag tare” sa obtina redevente mici si in cazul zacamintelor mai vechi. (sursa)

Închei cu un citat din Victo