Au trecut şase ani de la eşecul filmului Iubire cu gust de afine (My Blueberry Nights) şi admiratorii lui Wong Kar-wai se întrebau dacă magnificul cineast îşi mai poate salva cariera. Marele maestru, filmul său despre legendarul luptător kung fu Ip Man, nu este o capodoperă, dar îi satisface, cred, pe fanii regizorului, iar ca experienţă cinematografică, nu are egal pe marile noastre ecrane.
În 1936, Ip Man, urmaş al unei familii înstărite şi soţ al unei descendente dintr-un ministru imperial, duce o viaţă liniştită, împărţită între pasiunea sa pentru kung fu (este maestru al stilului Wing Chun) şi familie, în provincia Foshan. Atunci cînd Marele Maestru Gong Baosen, conducătorul Com unităţii de Arte Marţiale din China, vine în Foshan, însoţit de fiica sa Gong Er, pentru a-şi anunţa retragerea şi a-şi descoperi un succesor, şcolile locale îl desemnează pe Ip Man să le reprezinte. Acesta trece cu brio probele la care îl supun maeştrii Sudului şi Gong Baosen, dar ulterior este înfrînt (fiindcă, în timpul luptei, face o gaură în podea) tocmai de Gong Er, singura cunoscătoare a figurii mortale „64 de mîini“. Din acest moment, între cei doi se naşte o poveste de iubire imposibilă (laitmotiv care străbate filmografia lui Wong Kar-wai). Îşi scriu şi visează să se revadă, dar istoria dă buzna peste ei, pentru că în anul următor armata japoneză invadează China, pe care o vor ţine sub ocupaţie timp de opt ani, pînă la sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Intriga erotică este completată de naraţiunile secundare ale altor doi maeştri kung fu. Primul, poreclit „Briciul“, este patriot înflăcărat şi face parte din poliţia secretă a guvernului naţionalist. Traseul său se intersectează accidental cu cel al lui Gong Er, care îl ajută să scape de oamenii noii stăpîniri, după ce ucisese un trădător. Al doilea, Ma San, este „discipolul cel rău“ (Gong Er fiind „di
