Oarba de Mures, judetul Mures, este locul in care peste 11.000 de romani au pierit, intr-una din cele mai sangeroase lupte ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in toamna lui 1944.
Dupa jumatate de secol, batalia inca evoca puternice emotii supravietuitorilor, printre ei fiind si generalul (r) Alexandru Tudora, presedinte al filialei Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi "Maresal Prezan" a Sectorului 2.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, generalul (r) Alexandru Tudora trece in revista cele mai importante momente pe care le-a trait in timpul razboiului, indeosebi in timpul Bataliei de la Oarba de Mures.
Daca puteti, as vrea mai intai sa ne spuneti cateva cuvinte despre primele experiente traite pe front.
Pai, eu eram in stagiul de militar incepand cu 20 mai 1944, la Regimentul 3 Dorobanti Olt, Divizia 11 Infanterie. Evenimentul din 23 august m-a gasit impreuna cu regimentul la Slatina, resedinta acestui judet. Ne-am imbarcat in tren si am debarcat la Medias. Acolo am primit misiunea sa intram in lupta, in orasul Tarnaveni.
Aici am avut prima misiune de lupta, in calitate de agent de legatura in statul major al regimentului, seful de stat major fiind Costachescu Alexandru, seful meu direct, ofiter foarte capabil, foarte curajos si apropiat de ostasi.
Ce se intamplase? Regimentul si regimentele diviziei, 3 Olt, 2 Valcea si 19 Caracal erau formate numai din recruti. Partea operativa era pe front, la Iasi, in batalia pentru Iasi. Aici (la Tarnaveni - n.red.) erau recrutii incorporati la 20 mai 1944, cu instruire foarte sumara, de trei luni de zile.
Nemtii, care erau dotati cu armament foarte modern, inclusiv tancuri, au ocupat orasul, iar regimentul meu a incercat sa ocupe orasul prin lupta, insa nemtii ne-au respins. Noi eram la periferie, de unde mai aveam un kilometru, un kilome
