Baloane umplute cu bomboane, tun de confetti, personaje din lumea Disney, animatoare. Cam acestea sunt ingredientele unei petreceri aniversare din zilele noastre. Întorcându-ne însă în timp, nu foarte mult, prin anii ‘80, altele erau coordonatele petrecerilor, care aveau loc în sufrageria apartamentului.

Cea mai albă şi scorţoasă faţă de masă din cauza apretului îmbrăca în mod festiv masa, care se întindea special cu ocazia aniversării zilei de naştere a copilului unei familii din acele vremuri.

Pregătirile începeau din timp. Pentru organizarea unei astfel de petreceri, toată familia se mobiliza. Bunica şi mama se ocupau de aranjatul casei, pentru ca apoi să-şi împartă cu grijă atribuţiile în bucătărie. Se punea la punct meniul. Bunica îi răsfăţa pe invitaţi, fie cu dulceaţa ei de trandafir sau de nuci verzi, servită neapărat cu un pahar cu apă, fie cu delicioasele gogoşi. Tortul cădea în atribuţiile mamei. Frişca se făcea în casă, din smântâna procurată cu greu, iar decoratul aparţinea tatălui. După ce blatul se răcea şi erau încorporate cremele făcute în casă cu margarină, cu atenţie tatăl îndesa într-o pungă frişca şi îşi exersa talentul de cofetar. La sfârşit, puţină cacao cernută în ploaie prin strecurătoare încheia întreg procesul. Din meniu nu lipseau celebrele sandvişuri cu salam sau şuncă, ouăle umplute sau salata beouf şi şniţelele bătute subţire de mama. În ziua în care prietenii de joacă erau poftiţi la petrecere se prepara şi limonada, ca să fie cât mai proaspătă. În funcţie de sezon, câteodată setea era potolită cu socată sau cu celebrul Bem-Bem.

Amintiri din copilărie

Şi odată ce atribuţiunile de cofetar ale tătălui se încheiau, el îmbrăţişa, cu plăcere, rolul de DJ. Se pregăteau discurile, puţine care erau prin casă, de obicei cu Madona sau cu Elvis, sau cu preferata familiei, Angela Similea, sau uneori benzile ma