Cea dintâi ispravă a producătorilor de aur din zona Roşia Montană a fost aproape 300 de ani, să schimbe aurul în monede, cu care să poată apoi să-şi facă târguielile de lipsă. Oficiul de preschimbare a metalului nobil a funcţionat la Abrud, la câţiva kilometri de anticul Alburnus Maior, până la naţionalizarea făcută de regimul comunist în 1948.

După ce Transilvania ajunge sub stăpânire austriacă, încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea, o primă măsură luată de habsburgi a fost reorganizarea mineritului,cu scopul de a-şi redresa visteria.

În acest sens, a fost regândit şi rolul Oficiului pentru Schimbul Aurului, iar sediul a fost stabilit la Abrud, la câţiva kilometri de Roşia Montană. Pe lângă atribuţiile de schimb, avea şi sarcina de a supraveghea minele, şteampurile şi instalaţiile de spălat aur. Asta, ca să fie împiedicate furturile şi contrabanda.

„Mergem Lunea la oraş/Să venim Joi mintenaş“

Oficiul de schimb al statului se numea în limbaj comun „cămară“, de la nemţescul Weschel-Kammer. Cei care-i treceau pragul erau băieşi(mineri) care căutau aurul în adâncurile Roşiei Montane, dar şi cei care-l căutau pe malurile văilor, cu unelte tradiţionale precum şaitrocul,

Cea mai importantă zi din săptămână pentru căutătorii aurului era lunea, când la Abrud era organizat târgul săptămânal. Era cea mai potrivită ocazie să preschimbe cantitatea de metal nobil găsită în adâncurile Roşiei Montane în monede, bani cu care să-şi facă târguielile necesare sau să petreacă zile în şir. De la chefurile de pomină ale minerilor au rămas şi versurile: „Mergem Lunea la oraş/Să venim Joi mintenaş“.

„Cămara“ din Abrud apare în 1920 sub denumirea de Serviciul pentru Preschimbarea de Aur Abrud, de care depindeau exploatările miniere Roşia Montană şi Gura Roşiei.

Într-un document păstrat la Arhivele Naţionale Alba,instutuţie care deţine