Înainte de litoral a fost oraşul, iar înainte de oraş a fost cetatea. Tomisul – fortăreaţa antică, aşezarea otomană, oraşul balcanic şi metropola cosmopolită. Toate se întrepătrund în zona veche a Constanţei sau Peninsula, cum îi spun localnicii.
Povestea fermecătoare a oraşului Constanţa începe acolo unde încă mai supravieţuiesc clădirile istorice. Edificiile vechi de secole sunt lăsate moştenire de seminţiile care au locuit la malul mării de-a lungul vremii: turci, armeni, greci, evrei, ruşi, bulgari, tătari, albanezi, francezi, englezi, italieni, nemţi. Unii proprietari au plecat în ţara strămoşilor, alţii au traversat Oceanul, căutând noi bogăţii. Alţii au rămas aici, legaţi de locul pitoresc în care se regăsesc toate civilizaţiile.
În oraşul-mozaic
Cea mai importantă clădire a oricărei aşezări, Primăria, a fost construită în 1893, după revenirea Dobrogei la patria-mamă. Acum este Muzeul de Artă Populară şi străjuieşte intrarea în zona istorică a Constanţei.
La doi paşi este Geamia Hunchiar („guvernator“, în limba turcă), cel mai vechi locaş de cult musulman din oraş. Geamia are o istorie aparte. La începutul anilor 1800, Constanţa, care însemna atunci doar zona peninsulară (de la Cazino până aproape de Muzeul de Artă Populară), era mărginită de un zid de apărare cu bastion construit de turcii care stăpâneau Dobrogea la acea vreme. Zidul a fost distrus în 1828, din el rămânând doar un morman de pietre albe, din care a fost înălţată în 1867 Geamia Hunchiar.
Neamurile care au populat Constanţa au ridicat fiecare un locaş religios pentru comunitatea lor. Pe strada Callatis se găseşte Biserica Armenească Sfânta Maria. Funcţionează în vechea şcoală pentru copiii armenilor, într-o clădire ridicată în anul 1880. La mică distanţă se găseşte Biserica Greacă Metamorphosis, pe strada Mircea cel Bătrân. Este primul locaş de cult cr
