În aceste zile, asistăm probabil la cea mai mare manipulare naţională din ultimii 23 de ani de democraţie poticnită. Mă refer, desigur, la tot ce se întâmplă în jurul proiectului de la Roşia Montană. Un lobby intens făcut de o mare corporaţie interesată de exploatarea aurului românesc, un lobby care se simte în toate declaraţiile liderilor politici. Presiunea asupra autorităţilor a luat cele mai mizerabile forme, ajungându-se ca preşedintele şi primul ministru să-şi pună public, unul altuia, aceeaşi întrebare: „Câţi bani ai luat pentru Roşia Montană?”. Prezentă la un post de televiziune, doamna Ecaterina Andronescu, sinceră şi naivă cum o ştim, face o declaraţie mai mult decât lămuritoare: „Şi pe mine m-au chemat cei de la Gold Corporation, dar i-am refuzat; ce cred ei, chiar toţi suntem de vânzare?”. Poate ar trebui să adăugăm comportamentul lamentabil al unor televiziuni, care de dimineaţa până seara sunt oponente ale proiectului, ca în pauzele de publicitate să transmită de zor reclame în favoarea investitorului canadian! Cu puţină inspiraţie şi cu o atentă observaţie a comportamentului decidenţilor, cred că se poate face o listă substanţială cu cei care şi-au încasat deja „tainul”…

Ziua de duminică a fost una importantă pentru viitorul politic al domnului Ponta. Dacă e să ne luăm după ştirile care ne-au fost transmise, se pare că Traian Băsescu era şi el în drum spre Roşia Montană; o pauză la Ţebea, un păhărel de ţuică în plus, o întâlnire „întâmplătoare” cu Vasile Blaga l-au făcut să piardă tempoul deplasării; aşa că premierul, mai tânăr, mai vioi, mai cu elicopter, a ajuns înaintea lui în zona minieră. A şi reuşit să-i scoată la lumină pe cei 33 de mineri grevişti fără prea multe eforturi, în aplauzele binemeritate ale celor 5000 de oameni adunaţi de prin împrejurimi. Cârcotaşii ar putea spune că minerii erau cam curaţi, că întâlnirile cu familiile, d