Ce este naţionalismul? Ce este patriotismul? Unde se termina unul, unde începe altul? Sunt diferenţe între ele?

Nu ştiu. Nici marii sociologi filozofi, teoreticieni, avocaţi, judecători, analişti, politicieni nu ştiu, fiecare îmbrăţişează sau adoptă o definiţie sau alta, dar cine poate spune sau dovedi că a lui este cea corectă? Opiniile diferă, există diferenţe nu numai de nuanţă, ci chiar de concept, de principii, unele teoretice, alte practice. Chiar şi cei care se cred naţionalişti se împart în naţionalişti moderaţi sau extremişti, tocmai pentru că nu se regăsesc în interiorul aceleiaşi definiţii.

Unii spun că naţionalismul ar fi o născocire a partidelor sau ideologiilor de dreapta şi asta din cauza faptului că cel mai ”de dreapta” partid a fost partidul naţionalist german al lui Hitler. Ei uita însă că partidul lui Hitler a pornit de la concepţii şi principii de stânga mergând apoi pe un naţionalism împins către extrem. Alţii spun că mai naţionalişti decât comuniştii nu există dând exemplu stalinismul. În România cele două curente extreme s-au manifestat în toată splendoarea în timpul şi după cel de-al doilea război mondial şi nu e nevoie să fii doctor în politologie ca să vezi că practic au folosit aceleaşi metode, de la propagandă la crime ca să îşi atingă scopurile, să câştige aderenţi, să scape de duşmani şi să conducă. Şi atunci la ce bun să spui că naţionalismul face parte dintr-o latură a vieţii politice sau alta? Ceea ce poţi spune este că termenul este folosit pentru a-ţi blama adversarul în timp ce metodele sunt folosite pentru a-ţi justifica propriile acţiuni.

Aşa că nu am să fac o comparaţie sau expunere a diferitelor definiţii pentru că în mod cert mi s-ar spune fie că am dat-o pe aia pentru că o susţin sau nu am menţionat-o pe cealaltă pentru că nu îmi convine. Ce acceptă însă toată lumea este că termenul are l