Mihai Apostolache e un fel de Norica Nicolai. După ce a pierdut la alegerile interne în fața unui pensionar certat rău cu gramatica limbii române, Apostolache primește în dar, de la partid, o candidatură pe loc eligibil. Adică, un mandat de europarlamentar. Ce zice despre politicienii care renunță la 7.000 de euro, salariul din PE, ca să vină pe 1.500 de euro, miniştri în România, citiți aici.

Aţi fost anunţat oficial candidat pe lista PDL pentru europarlamentare. Ce aţi făcut pentru partid, ca să vă pice o astfel de pleaşcă?

Asta trebuie să-i întrebaţi pe colegii mei care m-au votat să fac parte din propunerile partidului pentru lista de candidaţi.

Înţeleg că a fost o competiţie sau, pur şi simplu, conducerea partidului a zis că dvs. sunteţi acela? Oricum, numele dvs. se vehicula de ceva vreme…

A fost o discuţie în cadrul organizaţiei, a fost un termen în care fiecare membru putea să-şi depună candidatura pentru această funcţie. Având în vedere că numele meu s-a vehiculat aşa cum aţi spus, s-a purtat o discuţie şi în cadrul conducerii judeţene şi s-a ajuns la concluzia că această candidatură trebuie susţinută din partea judeţului.

Au mai fost şi alţii care şi-au depus candidatura sau care măcar să anunţe că ar vrea să candideze?

N-au mai fost alte discuţii şi alţi colegi care să anunţe că doresc să candideze pentru aceste alegeri, prin urmare, s-a luat decizia ca eu să fiu candidatul organizaţiei judeţene.

I-aţi întrebat pe colegii dvs.: băi, chiar nu vă interesează 7.000 de euro, plimbări, poziţie?

Nu cred că aşa trebuie pusă problema.

Dar cum?

În primul rând, nimeni nu trebuie împins de la spate să candideze pentru o funcţie sau alta. Dacă alţi colegi n-au dorit să facă asta, avea fiecare dintre ei această posibilitate…

Ce e mai bine, membru în Parlamentul României sau în Parlamentul European?

Experi