L-am găsit lângă tomberon, cineva deşertase resturi de varză murată peste el.
M-am apropiat, l-am luat în braţe, l-am învelit într-un ziar, apoi l-am pus uşor în găleata în care am dus gunoiul. Am intrat tiptil în casă, încercând să scap de ochii vigilenţi ai mamei, dar un mieunat slab m-a trădat.
Mama mi-a luat găleata din mână şi a privit mirată ghemuleţul murdar, care încerca să scape din ziar. Cu grijă, l-a luat, apoi a strâmbat din nas. Inima mea se făcuse cât un purice. Fără să spună un cuvânt, mama a dus pisoiul în baie, l-a pus în chiuvetă şi l-a spălat cu şampon, l-a înfăşurat într-un prosop vechi, apoi l-a hrănit cu lăptic cald.
Eram fericit, aveam o jucărie vie, pe Pisu. A stat cu noi o perioadă, apoi l-am dus la ţară, la bunica.
Parcă o văd pe bunica, mama tatălui meu - înaltă, subţire, cu părul de culoarea mătăsii de porumb şi ochi albaştri ca seninul cerului - venind cu paşi mărunţi şi repezi în întâmpinarea noastră. Avea peste 70 de ani, dar nici un fir de păr alb. A privit mirată ghemotocul cenuşiu din braţele mele, apoi l-a mângâiat pe căpşor şi a spus: "Bine ai venit, omule!". Astfel, Pisu a fost botezat Omu'. Bunica şi Omu' formau un cuplu foarte special, nu se despărţeau niciodată. Mergeau împreună în grădină, unde bunica săpa, iar Omu' zgâria cu gheruţele la rădăcina plantelor. Adora să mănânce roşii, iar bunica îl trata cu câte o roşie mare şi coaptă, pe care Omu' o savura încet, scoţând nişte sunete ciudate, un fel de tors răguşit.
După-amiaza, Omu' se odihnea stând pe stâlpul porţii. De acolo, vedea tot ce se întâmplă în jurul lui şi ne aştepta să venim. Avea un simţ anume, căci ştia cu precizie când venim, fiindcă începea să miaune într-un anumit fel. Când maşina apărea în raza lui vizuală, cobora de pe stâlp şi fugea la poartă să ne întâmpine. Îi aduceam bunătăţile lui preferate, pe care le înghiţea torcând, a
