Dacă spaṭiile de locuire spun ceva despre proprietari - ṣi o fac - atunci trebuie să mărturisesc că, imediat ce am păṣit în casa prof. univ. dr. Dinu Antonescu, am avut intuiṭia faptului că voi vorbi cu un om pentru care modestia încă reprezintă o valoare. Pentru că bunurile spirituale sunt cele care îl interesează.

Chirurgul a strălucit într-o profesie pe care a ṣi căutat s-o modernizeze. A introdus, de pildă, în Romania instrumentatia segmentară în tratamentul chirurgical al scoliozelor ṣi, în spiritul timpului, a fost promotorul unei viziuni multidisciplinare în tratamentul cancerelor osoase.

Când alṭii îṣi ridică mii de metri pătraṭi de vile, prof. Antonescu locuieṣte într-un mic apartement de bloc comunist, deṣi este membru al unor prestigioase societăṭi ṣtiinṭifice europene, între care ṣi Colegiul Regal din Edinburgh.

Ii place să-l citeze pe un alt mare predecesor, prof. Severeanu, care spunea că este bine să pleci ṣi nu să cazi de la Catedră. Aṣa că s-a retras la 65 de ani, lăsând conducerea Clinicii universitare de la Spitalului Foiṣor din Bucureṣti, pe mâini mai tinere. Mai merge totuṣi, benevol, o zi pe săptamână la spital, ca să consulte bolnavi.

Mărturiseṣte că e fericit: în fine, a scăpat de constrângerile temporale ṣi se poate astfel bucura deplin de roadele spiritului. Chirurgia a pierdut o emblemă a ortopediei, cum s-a spus, dar muzica a câṣtigat un meloman de aur.

La Barenboim ṣi Lupu biletele erau epuizate, înainte de a se pune în vânzare

Sanda Visan: - Ce este muzica pentru dv.: un partener de viaṭă sau a devenit parte din fiinṭa dv.?

Dinu Antonescu: - Cred că a devenit parte din fiinṭa mea. Nu am o cultură muzicală deosebită, dar am început din copilărie, ca orice copil de burghez, să cânt la pian.

S.V. - Din ce familie proveniṭi?

D.A. - Tatăl meu era magistrat, mama, profesoară.

S.V. -