Despre proiectul de la Roşia Montană se scrie în sfârşit mai mult, după ce ani de zile subiectul a fost ascuns, obturat de mulţii bani plasaţi politicienilor şi diferiţilor „formatori de opinie”.

Aspectul este atât de vizibil, încât doar simpla urmărire a unor aşa-zise posturi de televiziune sau citirea unor site-uri şi bloguri nu îţi prea lasă loc la îndoieli: s-au dat bani mulţi în anumite buzunare pentru a se crea aceea „opinie favorabilă”, iar orice om lucid, care şi-a pierdut în aceşti 23 de ani de la schimbarea politică procentele de naivitate, trage o unică concluzie.

Faptul că diferiţi „jurnalişti” frustraţi caută să demonstreze pe blogurile proprii că sunt corecţi şi că ascultă toate părţile e doar o încercare penibilă de a cosmetiza ceea ce toţi oamenii care au puţină luciditate au observat deja: că sunt doar membri ai brigăzii de propagandă şi agitaţie a companiei RMGC.

Despre Roşia Montană şi tot ce înseamnă acest „caz” trebuie să înţelegem, în principal, o chestiune: este cel mai important moment al anului, similar evenimentelor prosteşti din 2012 şi la fel de periculos.

În plus, trebui înţeles că fiecare mare actor cu interese în zonă – ambasade, trusturi de presă, holdinguri, mari firme sau chiar mai mici – studiază cu atenţie ce se întâmplă şi îşi separă produsele analizelor în două dimensiuni: partea rece, nemiloasă, în care sunt cercetate cu atenţei cadrul legal şi acţiunile celor implicaţi, şi partea cea de prognoză, care va sublinia doar un aspect: unde trebuiesă plăteşti mită în România pentru a avea tot sprijinul posibil.

În acest sens avem chiar declaraţiile persoanei care îndeplineşte atributele funcţiei de prim-ministru. Acesta, fost procuror, spune că este posibil ca anumiţi politicieni să fie cumpăraţi, dar aceasta îl lasă rece şi nu îi aduce aminte că unul dintre rosturile organelor de