* Era o vorbă veche, pe care am mai pomenit-o şi cu alte ocazii: dacă vrei să te apuci de o treabă, te apuci, pur şi simplu; dacă n-ai chef, constitui o comisie juridică, bună de întins pelteaua până peste încă zece generaţii de alegători. Sau până când ajung actele pe mâna lui Dan Şova, să nu le mai găsească. Prin urmare, treaba cu Roşia Montană e rezolvată şi îngropată, deşi exploatarea este de suprafaţă. Oricum, nici nu părea ceva prea atractiv, fiind vorba, la urma urmei, despre muncă, adică o chestie mai neplăcută decât cianura. Se va rezolva şi cu aurul, când în România vor fi roboţi-mineri, puşi să lucreze în locul oamenilor; nu vom apuca noi epoca aia, dar putem să visăm: tot atunci vor fi şi roboţi-zilieri, angajaţi să culeagă viile fără să fure struguri pe care să-i schimbe în sat, pe rachiu, roboţi-protestatari, trimişi să manifesteze, roboţi-jandarmi, trimişi să-i supravegheze pe ultimii, şi sperăm că vor fi şi roboţi-politicieni, programaţi să se ardă la circuite, în caz de şpagă. Roboţi prezentatori de televiziune există şi acum.
* Am văzut pe toate posturile de ştiri imagini reluate obsesiv, inclusiv cu încetinitorul, de la Ţebea, unde s-a aruncat cu bucăţi de pâine în Traian Băsescu. Ne mirăm că la gradul de rafinament la care a ajuns manipularea prin micile ecrane n-am văzut la jurnale două anumite scenarii (pro/contra): 1) la posturi gen Antene, interviu cu o doamnă, care să declare "Sunt Mirela şi sunt bugetară, am dat ultimii mei bani pe o bucată de pâine, să o arunc ostentativ în capul dictatorului", apoi să se vadă, în fundal, cum bugetara Mirela, de fapt, vinde bere la o tarabă. Şi 2) la posturi pro-prezidenţiale, interviu cu o doamnă în costum popular din părţile locului, care să declare "L-am primit pe domnul preşedinte cu pâine şi sare, după datină, dar n-am putut ajunge la el, fiind înconjurat de fani, aşadar i le-am arunca
