Românul a țipat întotdeauna că nu își vinde țara și nici nu vrea să se dea pe mâna străinilor. Ca paradox unic între toate popoarele lumii, s-a comportat de fiecare dată taman invers de cum a susținut sus și tare.
Pe lângă asta, mai e un lucru pe care românul îl mai spune la obidă, uitându-l apoi, până la următoarea supărare, cu desăvârșire. Nici nu trebuie să te dai tu pe mâna străinului, atât timp cât conaționalii tăi au grijă să te exploateze mai rău decât oricine. Iar după ce au stors din tine tot ce au putut, îți dau un șut în ograda vecinului să mai stoarcă și ăla ce o mai putea.
Atât timp cât avem oameni politici care dețin puterea, totul este asigurat.
Principala lor grijă e aceea de a te face să te simți ăl mai asuprit sclav și ăl mai prostit de pe întreaga planetă. La noi, s-a întărit sistemul de guvernare prin moft, tradus legislativ în diverse forme și ajuns la noi, marea nație înjugată, prin impozite și tot felul de alte taxe, tăxuțe, tăxulețe și orice alte diminutive care pot deriva, cu sau fără voia DEX-ului, din asta.
Astfel, mai nou, sub imperiul acordului cu FMI, care ne livrează constant, la cererile noastre arzătoare, numai lapte și miere sub formă de datorii pe zeci de generații, se va impune de la 1 ianuarie 2014 contribuția către C.A.S. al celor care obțin venituri din chirii. Lăsând deoparte alte impozite pe care aceștia le plătesc și faptul că orice salariat își aduce oricum obolul la mai-sus menționata gaură neagră.
Oficial, pentru binele cetățenilor, statul trebuie să facă bani. Neoficial și absolut transpus în practică, statul trebuie să facă bani și din piatră seacă pentru cei care îl conduc.
Sunt de acord să ne plătim impozitele, să ne aducem contribuția financiară ca cetățeni ai unui stat. Nu este nimic anormal sau de blamat. Este așa atunci când, se vede bine, totul este la pământ și se invocă în perm
