În ianuarie 2011, scriam la gura focului automat: ”Miercuri vin înalţii funcţionari FMI să ne re-re-evalueze, înainte de a ne mai scăpa vreo două miliarde. Bani de care ialomiţienii noştri zic că n-au nevoie, după ce au ciugulit din pensii, dar o să-i ia totuşi, ca să nu-l refuze pe Jeffrey Franks. Întâlnirea cu Fondul va fi, vorba lui Vanghelie, foarte excelentă. Aşa o să aflăm şi noi cât de bine ne merge, că reforma a reuşit din nou şi că iar ieşim din criză. Se va întâmpla ca de fiecare dată - potemkinada lui Emil Ivanovici Bok. O să plimbe prin faţa delegaţiei de la Washington grafice optimiste, pensionari fericiţi, profesori ghiftuiţi, medici care cer să nu fie alungaţi din ţară şi exilaţi în vreun spital supradotat din Vest, turişti străini înghesuindu-se să culeagă frunze, făcându-şi rezervări din vreme să prindă o cracă mai bună, întreprinzători mici, dar veseli…”

În august 2013, premierul Ponta inaugura şantierul Gazoductului Iaşi – Ungheni, sub sloganul ”Noi muncim, nu clevetim”. În mijlocul unei suite impresionante, ne anunţa că marele proiect se va finaliza la sfârşitul lui decembrie. În imediata lui apropiere se afla o conductă telegenică, pentru oportunităţi de imagine. De atunci, pe şantier nu s-a mişcat decât conducta, care a fost luată şi dusă pe la alte festivităţi economice.

Privind noua potemkinadă, încep să regret dezastrul guvernărilor Boc.

În ianuarie 2011, scriam la gura focului automat: ”Miercuri vin înalţii funcţionari FMI să ne re-re-evalueze, înainte de a ne mai scăpa vreo două miliarde. Bani de care ialomiţienii noştri zic că n-au nevoie, după ce au ciugulit din pensii, dar o să-i ia totuşi, ca să nu-l refuze pe Jeffrey Franks. Întâlnirea cu Fondul va fi, vorba lui Vanghelie, foarte excelentă. Aşa o să aflăm şi noi cât de bine ne merge, că reforma a reuşit din nou şi că iar ieşim din criză. Se va întâmpla ca