Centenarul ne face cunoscut

Că-n Bucureşti s-a născut

O copilă faină tare,

Cu glas de privighetoare.

Ea la şcoală când s-a dus,

La Cărămidari, la vale,

Toată lumea ei i-a spus

C’are un glas, mândru tare.

La serbarea de sfârşit

A urcat pe scenă,

Să le cânte la toţi, cânt,

După datina străbună.

A mers apoi la liceu

Doar trei ani, să-nveţe multe,

Familiei fiindu-i foarte greu,

Ş-a retras ca să-i ajute.

A lucrat şi ea grădina,

Până la 15 ani, când a participat

La Miss România

Și a câştigat.

Se-angajează-apoi la birt,

Ca şi caseriţă,

Încântându-i cu-al său cânt,

Pe toţi cei de faţă.

Astfel, a fost ajutată

Și-a debutat glorios

La teatrul de revistă

,,Constantin Tănase”, cu folclor frumos.

Imprimă apoi romanţe,

Ce le cântă toată ziua

Făcându-şi reclamă-n nuanţe,

La ,,Ora satului”-Radio România.

Cântă apoi la Vălenii de Munte,

La cursurile universitare de vară,

Unde Nicolae Iorga, iute,

,,Pasăre măiastră” o numeşte, iară.

Având acum acest renume,

Este invitată la New York, în sală

La Expoziţia Universală, unde

Enescu şi Brâncuşi, o aşteptau cu fală.

Mai imprimă şi-alte discuri

Dar, Garda de Fier i le distruge,

Pe motiv c-ar distorsiona

Folclorul autentic, cu gura sa.

Însă după şase ani,

Profesoară de muzică fiind,

Imprimă cântece noi,

Titlul de ,,artist emerit” primind.

Imprimă şi în franceză,

Având iară mari succese

Primind Trofeul frumos,

Din partea Academiei ,,Charles Cros”.

Într-un turneu la Hunedoara,

Încântă iară toată sala

Dar, a primit vestea cea rea

Că, la plămâni cancer avea.

Ea nu-ncetează, ca un meşter faur,

Pe toţi de a-i încânta

Cu glasul şi ,,penele de aur”

Pasărea