“Nea Ovi, de cand astepti dumneata s-o prinzi pe Steaua la cotitura. Acuma, ca ti-a venit mingea pe siret, nu scapa ocazia si trage-i la gioale!”, mi-a scris pe blog, dupa acest 0-3 cu Schalke 04, cineva care iscaleste Vladone. Omul se insala, n-am nimic de impartit cu cei din Ghencea. Cu atat mai putin cu Reghecampf si cu Stoica, pe care, desi diferit, ii pretuiesc in mod sincer si ii consider valorosi.
Ma folosesc de prilej pentru a-l invita pe Vladone, si pe altii ca el, sa nu confunde suporterii cu ziaristii. Primii iubesc, sau ar trebui s-o faca, neconditionat, vajnic, permanent. In antiteza, ziaristii sunt datori prin natura profesiei sa analizeze, sa cantareasca, sa judece, adica sa nuanteze, din care pricina se poate intampla sa-i critice azi pe cei pe care tocmai i-au laudat ieri! Pare lipsa de consecventa, dar nu e. Astfel, n-are de ce sa se mire cineva ca, elogiati dupa egalul cu Legia de la Varsovia, stelistii au incasat-o, majoritatea lor, dupa drastica infrangere de la Gelsenkirchen.
Adevarul e ca diferenta de 3 goluri n-a reflectat exact ce s-a petrecut pe teren. Daca n-a convins pana la primirea golului 1, faza in care Tatarusanu si Szukala s-au invitat reciproc la minge si n-a intervenit nici unul!, Steaua n-a jucat slab. A facut o figura onorabila, multumitoare, decenta. Din pacate, minutul in care a inscris cu noroc japonezul Uchida, 67, a declansat inceputul sfarsitului pentru ea. Prabusita moral si fizic, ca si cand i s-ar fi pus in spate o greutate imposibil de dus, Steaua nu si-a mai revenit, iar neputinta ei a ajutat-o pe Schalke sa obtina o victorie la ale carei proportii nici n-a visat! O victorie insa, sa fim corecti, pe deplin meritata.
Altadata foarte inspirat, uneori salutar, Reghecampf a scrantit-o miercuri seara, cand nu i-a iesit nimic, nici formula de start, cu un Kapetanos inconsistent, nici schimbarile! Col
