Discursul Berlinului a impus o fractură nord-sud și o imagerie care împarte Europa între virtuoși și păcătoși.

Alegerile de duminică din Germania par mai importante pentru restul Europei, decît pentru germanii înșiși. Europa a fost de altfel total absentă din dezbaterile electorale germane. Nici Angela Merkel și nici adversarul său social-democrat Peer Steinbrück nu au invocat vreun moment construcția europeană, sau criza prin care trece continentul, altfel decât ca pe un argument împotriva rivalului.

Astfel, Steinbrück a acuzat-o pe Merkel că le ascunde adevărul germanilor atunci când le spune că nu vor mai trebui să plătească pentru Grecia, când de fapt toți politicienii și economiștii știu că Grecia va avea nevoie de un al treilea plan de salvare și că asta va însemna în cele din urmă tot bani din buzunarul germanilor.

Peer Steinbrück x Peer Steinbrück Desigur, alegerile sînt urmărite cu cea mai mare atenție în zona euro, mai ales în țările mediteraneene, unde rigoarea nordicilor, dar mai ales cea a lui Merkel, a impus măsuri de austeritate care au dus la reducerea masivă a cheltuielilor sociale și la sărăcirea unei părți a populației Greciei și a altor țări sudice. Germania lui Merkel a reușit să impună și actualul discurs dominant în UE: austeritatea, fără a recunoaște că e vorba de o criză bancară înainte de a fi o criză economică.

Tot discursul Berlinului a permis, sau impus, o fractură între nord și sud și o imagerie care împarte Europa între virtuoși și păcătoși (faptul că Merkel e fiica unui pastor protestant nu poate fi doar un detaliu biografic).

Dar rezultatul alegerilor va conta și pentru țările UE din afara zonei euro, întrucât Germania a devenit, grație crizei, principala țară a Uniunii. Merkel a folosit cu mare abilitate criza economică, obținând deplasarea centrului de greutate al Europe