Mecanica prostiei a fost bine pusă la punct şi a creat dependenţă în rândul celor care, dornici de aventură financiară, şi-au pus averile în sacii altora – speranţa a murit înainte ca eu să mă nasc, iar sistemul ăsta pesimist se milogeşte de oameni să mai cumpere un bilet, să mai parieze pe un nume şi să se împrumute la prieteni, doar or curge banii gârlă. Cică-i prost cel ce dă, nu cel ce cere. Eu nu sunt de acord cu această expresie îmbibată-n naftalină. Pe o vreme ca asta, omul îşi încearcă toate resursele existente pentru a supravieţui norului cenuşiu, venit din depărtări şi care nu vrea să mai plece. Acest ataşament față de jocurile de noroc pe care foarte mulţi oameni l-au „prins” ca pe un peşte auriu în undiţă, porneşte o luptă sângeroasă, punctată şi la ştiri, în care cei care pierd sunt jucaţi în picioare şi încetează să mai trăiască. Banii câştigaţi la noroc îşi au finalitatea în cel mai scurt timp. De ce? Pentru că nu sunt munciţi. Mi-ar plăcea ca toţi cei care se focusează pe astfel de activităţi să aibă un câştig constant şi să nu fie nevoiţi să-şi vândă bunurile pentru încă o „tură” de noroc. Aceste locaţii în care banii sunt aruncați pe fereastră au început să fie la tot pasul în orăşelul în care se moare de foame sau de prostie. În timp ce problemele inexistente ne fură peisajul palpabil, un om pierdut cu firea îşi bate nevasta fără motiv şi aruncă scaune pe fereastră, aşa, de fun! Alooooo (nu-i ceauşism în context)! Treziţi-vă la realitate! Nu realitatea susţinută la televizor, ci cea pe care o percepeţi atunci când vă loviţi de problemele din viaţa privată. Vine frigul, iar cei cu facturi babane la întreţinere vor avea răcoare în calorifere! Cei „fără ţiglă pe casă” şi constrânşi de situaţie vor regreta ratele făcute pe 60 de luni pentru un nemernic de telefon inteligent şi vor mai face un credit de nevoi personale, pe motiv antidârdâială. @N_P