Ipoteza conform căreia aurul vine, de fapt, din spaţiu, sună a film SF pentru mulţi, însă a devenit tot mai acceptată. Cum a apărut însă această teorie şi, mai ales, cât este ea de verosimilă?
Pentru şefii de triburi din America pre-columbiană, metalul sclipitor pe care-l găseau pe fundul râurilor sau îngropat între roci reprezenta puterea zeului-soare. Căpeteniil îi recunoşteau valoarea şi se îmbrăcau în armuri făcute din metalul vrăjit, crezând că-i va proteja.
Din păcate, au fost orbiţi de strălucirea aurului care, de fapt, nu oferea niciun fel de protecţie în faţa oţelului spaniolilor, fiind un metal neobişnuit de moale.
Metalul nu şi-a pierdut însă nici luciul şi, conform unei teorii, este mai aproape de zeu-soare decât am putea crede. „De ce găsim pepine de aur la suprafaţa Pământului? Răspunsul este că au ajuns aici din spaţiu, alături de meteoriţi”, explică pentru BBC John Emsley, cercetător şi scriitor.
În ultimele decenii, această ipoteză a devenit tot mai acceptată de oamenii de ştiinţă care caută o explicaţie pentru distribuţia geografică a resurselor de aur din lume. În crusta Pământului ar putea exista doar 1,3 grame de aur pentru fiecare 1.000 de tone de alte materiale, însă această concentraţie care poate părea mică este, după standardele cercetătorilor, prea mare pentru a putea fi explicată doar prin şabloanele de formare a planetei.
După apariţia Pământului, în urmă cu 4,5 miliarde de ani, suprafaţa planetei era acoperită complet de vulcani şi rocă topită. Apoi, în urmă cu zeci de milioane de ani, toate materialele feroase de la suprafaţă s-au scufunfat prin stratul de la suprafaţă, cunoscut drept manta, ajungând până la nucleul planetei.
Un proces asemănător ar putea fi felul în care oţetul se depune la fundul unei sticle cu ulei, explică Matthias Willbold, geolog la Imperi
