Acest comentariu este unul invidios, legat de inteligenţă. De celebrul IQ. În română se citeşte „aichiuul”, cred că nu va mai dura mult şi aşa se va şi scrie. Am senzaţia că omul cel mai deştept de pe planeta asta a fost cel care a inventat acest coeficient, IQ-ul. Un studiu relativ ştiinţific, sub umbrela unor tactici de marketing uluitoare, a ajuns să fie un reper valoric mondial. Puţini ştiu numele „inventatorului”: psihologul german William Stern, în 1912. Iar dacă trecem la statistici, aflăm că 50% din oameni au o inteligenţă medie, corespunzătoare unui IQ cuprins între 90 şi 110. Inteligenţi sunt aproximativ 12-13% şi doar 1,5% pot fi consideraţi genii pe această planetă. Aşadar, în varianta optimistă, 35% din populaţie, la nivel mondial, este formată din stupizi, idioţi şi imbecili. Vă ia cu fiori pe şira spinării? Se aplică oare această „împărţire” a inteligenţei şi la nivel naţional? La noi există oare vreo legătură între inteligenţă şi creier? Care ar fi procentele în Parlament de exemplu? Dar în sport? Şi dacă tot am pomenit de sport, cât are IQ-ul un jucător de la Steaua? Dar unul de la Pandurii? Sigur, citeam undeva că stupizii (IQ de 60-70) pot fi educabili şi antrenabili, şi mă gândesc cu speranţă că şi sportivii noştri pot progresa. Nu mulţi, e adevărat. Dacă însă Tănase este mult mai jos pe scara evoluţiei şi nu este antrenabil? Un fotbalist care nu ştie cu cine joacă pare fără leac. Ce să facem cu el? Să-l angajăm la Roşia Montană să tulbure apa în iazurile de decantare? Să-l alegem în Parlament? (nu mai sunt locuri, îmi şopteşte o voce interioară). Să-l obligăm să caute contractul original cu Bechtel? Inutil, nu ştie cum arată o semnătură.

Nu îmi dau seama dacă un IQ mare implică şi tendinţa de a pune multe întrebări dar uneori este greu, dureros chiar, să ai răspunsuri la toate. De pildă, cât de contabil la cap trebuie să fii ca să comb