Pentru Nicolae Boaru,

treaba cu limba este o profesie. Adică, lucrează cu limba română, fiind filolog şi director de bibliotecă. Deci, ca publicist (“actualitateaprahoveană.ro” şi “Ziarul Ploieştii”), acest Boaru ar trebui luat în serios mai mult decât alţii. L-aş lua şi eu, pe cuvânt! Numai că, de fiecare dată când încerc să fiu serios, ori rămân perplex, fiindcă nu înţeleg ce vrea să spună, ori rămân perplex, că cum, adică, poate cineva să scrie atât de prost:

“Şi dă-i, şi luptă,

zeci de minute, sute de ruperi dintr-un timp pe care amărâţii vârstei vide n-au ştiut niciodată cum să-l fructifice, să-l facă blajin sau înțelepţitor. „Să omorâm timpul” – iată zicerea imperativ (sic!) a Țanței și a lui Costel. Urarea clasică a lor e să fii sănătos (aşa, în sine, fără s-o pui la contribuţie pentru un scop) şi să-ţi omori timpul. Adică viaţa ta. Oricum. Cu orice şi cu oricine. „Că, altfel, țațo, îmi urlă pereții şi sunt ambetată foarte”. Aici bat toţi nemernicii televiziunilor manipulatoare: înspre partea de jos a părţii de jos a acestui popor fost pe timpuri mândru şi demn. Sunt mii dintre bipezii vârstei mele, obtuzi şi îmbâcsiţi. Zac în neştire în faţa ecranului, strângând ani ca să cumpere „o plasmă” cât mai apropiată de lungimea unui perete. Şi eu poate sunt ca ei – sigur sunt! – atât doar că „plasma” mi-o picur din cărţi, rememorări şi admiraţii. Ei (noi) sunt(em) masa dirijabilă de votanţi decerebrați ai unor janghine groteşti şi a unor penali chiar prubuluiţi.”

Dau acest citat

foarte lung, ca să nu mi se reproşeze că am rupt din context şi de-aia nu se înţelege ce scrie Boaru. Ideea este, desigur, că tâmpiţii care suntem ne lăsăm manipulaţi de televiziunile nemernice, dar, fiţi sinceri!, clişeul ăsta răsuflat chiar vi se pare o mostră de inteligenţă jurnalistică?

Dacă rezistaţi,

vă invit să mai citiţi o dată textul lui Boaru.