Cine spune că politicienii nu prea au soluţii rezonabile pentru România sunt cel puţin răuvoitori. Deputatul PDL de Timiş Alin Popoviciu vine cu propunerea adoptării de către populaţie a palmierilor din Timişoara, ca soluţie complementară adoptării maidanezilor. Nu poţi să iei în grijă un canin comunitar fără a-i asigura gradul minim de confort, iar asta înseamnă, în primul rând, să-l ţii alături de cel mai bun prieten al câinelui, copacul.
Domnul deputat a oferit deja exemplul personal, dumnealui adoptând cel mai mic palmier din oraş pe care se laudă că îl udă mai abitir decât patrupedele urbei. Asta pentru că partidul, fiind în opoziţie, oricum nu mai are măcar o frunză de udat, nicidecum vreo pădure de tăiat. Palmierii trebuie adoptaţi în perspectiva scăderii temperaturilor şi salvaţi astfel de la îngheţ, ceea ce ar fi o grea lovitură dată actualei conduceri useliste a Primăriei, lipsită astfel de posibilitatea achiziţionării unui lot nou în anul viitor. Iniţiatorul recomandă şi botezarea arborilor cu nume diferite, pentru a fi deosebiţi cu uşurinţă; nu credem ca asta să fie vreo problemă pentru clerul local, cu decontarea corespunzătoare de la buget.
Aţi înţeles, desigur, ironia domnului Popoviciu la adresa iniţiativei primarului penelist care pune poliţiştii să păzească palmierii de eventualele agresiuni palmare ale băştinaşilor. O echipă de 18 agenţi supraveghează în trei schimburi arborii, primarele fiind convins că nu au altceva mai bun de făcut în folosul cetăţenilor care îi plătesc. Deşi chiar şi Vanghelie poate afla cu goagălul, din două clickuri, că respectivul soi nu rezistă în exterior pe meleagurile noastre decât în timpul verii, şi atunci cu udare consistentă, se vede treaba că dotarea timişorenilor cu palmieri a fost una dintre soluţiile prioritare preconizate de un brav edil uselist, imediat după plecarea ţărănismului muribund de la
