Areal ireal

Cu scufa ei de măscărici,

ce naiba caută aici

pe scalpul lui Poseidon,

(fără trident,

dar posident

şi fercheş ca un craidon),

în loc să se dea huţa-huţa

pe ramuri de mărgean, maimuţa,

sau printre crengi de Seeorangen-

baum*, – cînd, de coadă,

i se-nnoadă

un, cred, mărţişoresc păianjen?

Şi ce calvar, ce mai calvar

vizual, – să vezi cum, în calmar,

se schimbă sibaritul domn

între ondine-

le blondine

ce-i gîdilă (şi treaz, şi-n somn)

cefalopodicul tentacul, –

iar una dintre ele, acul

(unul din ace), pîn’ la sînge,

pînă la spasmul

zis orgasm,

într-un pervers extaz, i-l strînge.

Căci octopusul nostru, ah,

domneşte ca un padişah,

în acest rai,

peste-un serai

de patru sute de ventuze**,

ce-aderă-n chipul unor buze;

avînd, sub el, un pahiderm

electric (de care e ferm

legat prin şnur similiombi-

lical), – ce,-n verde

hău, şi-ar pierde,

de n-ar trudi din greu, coulombii.

––––––––––

* Cf. şi „Im dunkeln Laub die Gold-Orangenglühn.“ (J.W. Goethe)

**Cf. Lautréamont, Les Chants de Maldoror, I: „O poulpe [...] qui commandes à un sérail de quatre cents ventouses...“

Areal ireal

Cu scufa ei de măscărici,

ce naiba caută aici

pe scalpul lui Poseidon,

(fără trident,

dar posident

şi fercheş ca un craidon),

în loc să se dea huţa-huţa

pe ramuri de mărgean, maimuţa,

sau printre crengi de Seeorangen-

baum*, – cînd, de coadă,

i se-nnoadă

un, cred, mărţişoresc păianjen?

Şi ce calvar, ce mai calvar

vizual, – să vezi cum, în calmar,

se schimbă sibaritul domn

într