Areal ireal
Cu scufa ei de măscărici,
ce naiba caută aici
pe scalpul lui Poseidon,
(fără trident,
dar posident
şi fercheş ca un craidon),
în loc să se dea huţa-huţa
pe ramuri de mărgean, maimuţa,
sau printre crengi de Seeorangen-
baum*, – cînd, de coadă,
i se-nnoadă
un, cred, mărţişoresc păianjen?
Şi ce calvar, ce mai calvar
vizual, – să vezi cum, în calmar,
se schimbă sibaritul domn
între ondine-
le blondine
ce-i gîdilă (şi treaz, şi-n somn)
cefalopodicul tentacul, –
iar una dintre ele, acul
(unul din ace), pîn’ la sînge,
pînă la spasmul
zis orgasm,
într-un pervers extaz, i-l strînge.
Căci octopusul nostru, ah,
domneşte ca un padişah,
în acest rai,
peste-un serai
de patru sute de ventuze**,
ce-aderă-n chipul unor buze;
avînd, sub el, un pahiderm
electric (de care e ferm
legat prin şnur similiombi-
lical), – ce,-n verde
hău, şi-ar pierde,
de n-ar trudi din greu, coulombii.
––––––––––
* Cf. şi „Im dunkeln Laub die Gold-Orangenglühn.“ (J.W. Goethe)
**Cf. Lautréamont, Les Chants de Maldoror, I: „O poulpe [...] qui commandes à un sérail de quatre cents ventouses...“
Areal ireal
Cu scufa ei de măscărici,
ce naiba caută aici
pe scalpul lui Poseidon,
(fără trident,
dar posident
şi fercheş ca un craidon),
în loc să se dea huţa-huţa
pe ramuri de mărgean, maimuţa,
sau printre crengi de Seeorangen-
baum*, – cînd, de coadă,
i se-nnoadă
un, cred, mărţişoresc păianjen?
Şi ce calvar, ce mai calvar
vizual, – să vezi cum, în calmar,
se schimbă sibaritul domn
într
