Programul Festivalului fiind atât de dens în desfăşurarea sa şi toate concertele fiind atât de atrăgătoare, suntem puşi în dificultate în selectarea informaţiilor care trebuie să ajungă la ieşeni. Toate spectacolele cuprind o bogăţie repertorială cu interpretări orchestrale de aleasă ţinută, cu dirijori consacraţi, dar şi alţii foarte tineri. Fiecare, la rândul său, se dovedeşte a fi desăvârşit în arta sa, încât deseori sălile clocotesc de ropotul necontenit al aplauzelor.

Consemnez doar un aspect care ne-a atras atenţia privind interpretarea opusurilor enesciene, dar şi consideraţia pe care marii dirijori ai orchestrelor renumite au acordat-o interpreţilor noştri. De altfel ar fi trebuit să fim mândri de declaraţia făcută de marele Daniel Barenboim, cel care a remarcat în anii precedenţi nivelul artistic apreciabil al formaţiilor noastre corale profesioniste.

Apariţia pe podium, chiar în a doua zi a Marii sărbători culturale româneşti, a corului Filarmonicii care poartă numele lui George Enescu, nu este întâmplătoare. Nu cred că doar respectul avut de maestrul dirijor pentru Enescu, pe care îl preţuieşte, a primat. Interpretarea celor Quattro pezzi sacri (Ave Maria, Stabat Mater, Laudi alla Vergine Maria, Te Deum) de Verdi, memorabila ţinută academică, confirmă faptul că şi-a dorit să aibă personal şansa unei reprezentări de excepţie. Şi iată că şi-a găsit şi partener, corul dirijat de românul Iosif Ion Prunner, care i-a îndeplinit această arzătoare dorinţă. A dovedit-o satisfacţia sa din îmbrăţişările, în aplauzele frenetice, cu dirijorul corului. Gestul său a fost repetat, arătând şi trimiţând spre cor mesajul aplauzelor, spre cinstea iluştrilor noştri interpreţi, coriştii.

Aceeaşi strălucită performanţă au înregistrat-o artiştii noştri din acelaşi cor dirijat de Iosif Ion Prunner, când au evoluat peste cinci zile împreună cu Orchestra Filarmon