În spiritul Festivalului de Muzică și Poezie ,,Toamnă Bacoviană” care are loc în aceste zile la Bacău, cu următoarea mențiune, reținere, adică strângere de inimă: ca de obicei, ,,elitiștii” băcăuani își vor decerna premiile între ei, reprezentanții cei mai de seamă ai grupărilor culturale băcăuane, fără a mai ține cont însă, de cei de prin provinciile arondate (sate, comune, orașe, stațiuni, probabil cu câteva excepții), oameni de suflet și ei, care efectiv și fără nici un fel de interes, și-au adus contribuția la promovarea valorilor culturale și spirituale băcăuane… Dar ce mai contează, când se bagă și politicul în seamă, căci în definitiv, el este cel ce dictează tot ce mișcă-n țara asta …

Limbajul poeziei simbolistice bacoviene, una de confesiune, de atmosferă citadină cu amor de plumb, de o originalitate incontestabilă şi de o tonalitate cu totul aparte în lirica românească, a generat trăiri la cele mai înalte cote ale simţirii fiinţei umane, permanente căutări spirituale, care s-au transmis prin fluidul meditaţiei şi al memoriei neşterse de trecerea timpului, generaţiilor de poeţi care s-au întrepătruns cu universul poeziei lui Bacovia, una de o frumuseţe stranie, inimitabilă.

Nu doresc să mă afund în diversitatea interpretărilor şi analizelor profunde ale bacovianismului, pe care le las în grija criticilor şi istoricilor literari; eu doresc doar, ca pe lângă cele câteva impresii de început, să readuc în atenţia publicului cititor, în primul rând tinerilor, câteva dintre poeziile lui Bacovia, mai puţin prezente în manualele şcolare, mai puţin analizate, de cele mai multe ori uitate pe un raft de bibliotecă. În ele vă veţi regăsi, în ele veţi redescoperi Bacăul la ceas de seară şi la fel de actual, în ele veţi găsi şoapte de iubire, natura în tonuri cromatice, sonoritatea muzicii, sublimul câtorva clipe de fericire. Mulţi au spus că se