Cînd a fost instalat Daniel Barbu la Ministerul Culturii, știindu-l cum se oțăra în campanie, mă gîndeam că universitarul liberal și-ar fi putut desfășura mai cu folos arțagul la alt minister. Ajuns ministru, teribilul pamfletar al oralității televizate s-a domolit brusc, ca dovadă că, dacă omul nu sfințește locul, locul poate lua piuitul omului. Începe tărășenia cu Roșia Montană. Ministrul păstrează tăcerea. Se încinge treaba, Daniel Barbu – mut. Dă premierul în dedublare și-o zice pe-aia că una face la Guvern și alta va vota în Parlament. Politologul – cărbune acoperit. Intră pe fir Crin Antonescu și zice că el va vota, cu tot PNL-ul, împotriva proiectului de la Roșia Montană. Și-atunci i se dezleagă limba și neînduplecatului politolog. Ca ministru e pentru începerea exploatării. Ca liberal va vota împotrivă! De două ori disciplinat, profesorul de politologie. Face ca șeful de la Guvern și votează ca șeful de la partid. Să fi fost Daniel Barbu ministru la Economie, la Industrie sau vreun secretar de stat la Marile Proiecte ale lui Șova, avea un schepsis schizoidia lui anunțată. Dar de la Cultură ar fi trebuit să se pronunțe viceversa. Că adicătelea el, prin natura funcției, e mai cu Academia Română, care s-a pronunțat împotriva acestei afaceri, și de partea intelectualilor care au trimis o jalbă de protest la Parlament. În schimb, el, ca liberal, ar vota pentru continuarea afacerii, despre care a primit suficiente informații de bine, încît se simte împăcat în cugetul doctrinar.
E drept că astfel s-ar fi pus rău, pe față, și cu Ponta, și cu Antonescu, dar poate scăpa fără să fie făcut de bulion, la Cluj, chiar dacă cei care au aruncat cu roșii după el au greșit ținta. Așa, însă, doctrinarul Daniel Barbu e liberal, din slugărnicie, alături de Ponta și social-democrat, la ordin, lîngă Antonescu.
Cînd a fost instalat Daniel Barbu la Ministerul C
