Guvernul incearca sa dea o atentie speciala Rosiei Montana. Degeaba s-a dus premierul acolo incercand salvarea a circa 2300 locuri de munca pentru scurta vreme, 4-5 ani. Ar trebui facut acelasi lucru la Vaslui, Calarasi, Buhusi, Bistrita, Tg Jiu, Calafat – peste tot. Nici acolo nu sunt locuri de munca. Rosia Montana a fost adusa pe prima pagina si pusa pe agenda publica de interesele foarte speciale ale unora. Dar toata tara este intr-o situatie proasta. Nu ignorati Romania, ea nu este alcatuita doar de 5 munti care contin aur.
Minerii de la Rosia Montana se tem de somaj. Nu sunt locuri de munca daca mineritul piere acolo. Daca nu se scoate aurul cu RMGC ce se intampla cu ei!? Daca proiectul RMGC nu se face, se intreaba, cum vor avea o paine pe masa ? Sunt de acord, situatia este dramatica. Nu ai cum sa supravietuitesti daca nu muncesti undeva. Zona muntilor Apusenii este una dintre cele mai sarace din Romania.
Cu minerii si restrangerea mineritului au mai fost probleme in acesti 23 de ani. Sub comunism minerii erau vazuti ca un detasament de elita al proletariatului. Minerii faceau parte din nucleul dur al industriei lui Dej si Ceausescu. Era o muncitorime cu multe privilegii, se spunea – pe masura conditiilor grele de lucru. Dar si modelul industrial din timpul regimului comunist bazat pe industria grea dadea un statut aparte minerilor. etc. In plus aveau traditie si erau organizati.
Dupa 1989 lucrurile s-au schimbat. Am intrat in economia de piata, si s-a vazut ca mineritul costa mai mult decat face. Adica producem mai scump decat putem sa vindem.Asta se numeste peste tot faliment. Asadar in Romania populatia plateste prin impozite si taxe salariile minerilor si costurile de productie din mine. Cand si-au simtit amenintate privilegiile, “drepturile” cum spun ei, minerii au navalit in Bucuresti si au facut prapad. S-au gasit din pacate si politi