După declaraţiile belicoase şi ameninţările militariste de la început de septembrie, spiritele par să se mai fi calmat. Totuşi, intervenţia militară în Siria „rămâne o opţiune” (conform secretarului de stat american), iar spectrul unui război regional sau internaţional mă sperie şi mă provoacă să ies la demonstraţie. Nu la una de stradă, ci la una de drept. Nu-mi propun să mai obosesc cititorii cu vreo recapitulare a faptelor sau cu vreo (fatalmente diletantă) încercare de analiză din perspectivă istorică sau politico-strategică. Nu vreau decât să încerc marea războiului cu degetul dreptului.

Din această perspectivă (repet, exclusiv juridică), aş zăbovi asupra a două radiografii: 1. caracterul legitim sau ilegitim al potenţialei intervenţii militare în Siria în lumina dreptului internaţional şi 2. greutatea acordată diagnosticului juridic de instigatorii la război sau de comentatorii entuziaşti ai acestei instigări. În alţi termeni, ca jurist, mă simt cumva provocat să evoc, pe de o parte, viziunea Dreptului asupra lumii şi, pe de alta, să deplâng viziunea lumii asupra Dreptului. Încep cu ceea ce e drept.

1. Ilegalitatea unei intervenţii militare unilaterale în Siria

Aşadar, este notoriu că Siria e acuzată de atacuri cu arsenal chimic împotriva rebelilor şi a populaţiei civile. Acuzatorii nu au dubii că aşa stau lucrurile şi susţin că avem de-a face cu o flagrantă încălcare a convenţiilor internaţionale referitoare la interzicerea armelor chimice. Este motivul pentru care o soluţie viabilă pare a fi, în optica lor, pedepsirea regimului prin bombardarea unor obiective amplasate pe teritoriul sirian (nu e clar care, dar asta, din perspectiva raţionamentului juridic, contează mai puţin). În termenii logicii formale, premisa majoră este că Siria a folosit arme chimice, premisa minoră este că, prin utilizarea lor, a încălcat dreptul internaţional, iar conc