- Deşi guvernul se laudă cu o creştere economică, şomajul e mai mare faţă de anul trecut, se anunţă sporuri şi extinderi de taxe, se iau decizii controversate, cum ar fi mărirea vârstei de pensionare pentru femei. Dacă economia creşte, unde sunt banii? De ce e constrâns guvernul să mărească povara fiscală, aplicată populaţiei şi sectorului privat?
- De la început trebuie precizat că optimismul guvernamental nu a fost nicio clipă confirmat de profesioniştii din domeniul economic. Dimpotrivă, în plină vară, Consiliul Fiscal a desfiinţat previziunile optimiste ale guvernului, atrăgând atenţia că economia stagnează, iar consumul populaţiei a scăzut. Dacă populaţia nu consumă, producţia şi comerţul stau şi ele pe loc şi nu generează venituri. Dar nici întreprinderile private nu-şi permit să cheltuiască; sectorul privat stagnează, firmele se închid în ritm alert, iar investiţiile străine au scăzut cu 25%.
Multă lume tinde să creadă că taxele şi impozitele sunt o datorie cetăţenească şi că ele sunt echitabile. Realitatea economică ne învaţă altfel, că nu are niciun rost să plăteşti tot mai mult, într-un sistem în care banii se pierd, din cauza ineficienţei şi a corupţiei. Dacă guvernul ar fi capabil să colecteze eficient dările aplicate persoanelor şi companiilor, nu ar fi nevoie să mărească fiscalitatea. Dar guvernul colectează cu 10% mai puţin decât media UE, iar aceste 10 procente, spunea demult preşedintele Consiliului Fiscal, reprezintă bani negri, vărsaţi în puşculiţele de partid. Mai mult, guvernul ar putea obţine bani din executarea marilor datornici, care sunt companii de stat şi private, iertate tot timpul de datorii, pentru că deturnează banii spre partide şi politicieni. Ar mai putea obţine bani din privatizări organizate judicios, nu în bătaie de joc, ca la Oltchim şi la CFR Marfă. În sfârşit, ar putea absorbi mai multe fondur
