- Deşi guvernul se laudă cu o creştere economică, şomajul e mai mare faţă de anul trecut, se anunţă spo­ruri şi extinderi de taxe, se iau de­cizii controversate, cum ar fi mărirea vârstei de pen­sionare pentru femei. Dacă economia creşte, unde sunt banii? De ce e con­strâns guvernul să mărească povara fis­cală, aplicată populaţiei şi sectorului privat?

- De la început trebuie precizat că optimismul gu­vernamental nu a fost nicio clipă confirmat de profe­sio­niştii din domeniul economic. Dimpotrivă, în plină vară, Consiliul Fiscal a desfiinţat previziunile optimiste ale guvernului, atrăgând atenţia că economia stagnează, iar consumul populaţiei a scăzut. Dacă populaţia nu consu­mă, producţia şi comerţul stau şi ele pe loc şi nu gene­rează venituri. Dar nici întreprinderile private nu-şi per­mit să cheltuiască; sectorul privat stag­nează, firmele se închid în ritm alert, iar investiţiile străine au scăzut cu 25%.

Multă lume tinde să creadă că taxele şi impozitele sunt o datorie cetăţenească şi că ele sunt echi­tabile. Realitatea economică ne învaţă altfel, că nu are niciun rost să plăteşti tot mai mult, într-un sistem în care banii se pierd, din cauza ineficienţei şi a corupţiei. Dacă gu­ver­nul ar fi capabil să colecteze eficient dările aplicate persoanelor şi companiilor, nu ar fi nevoie să mărească fiscalitatea. Dar guvernul colectează cu 10% mai puţin decât media UE, iar aceste 10 procente, spunea demult preşedintele Consiliului Fiscal, reprezintă bani negri, vărsaţi în puşculiţele de partid. Mai mult, guver­nul ar putea obţine bani din executarea marilor datornici, care sunt companii de stat şi private, iertate tot timpul de datorii, pentru că deturnează banii spre partide şi poli­ticieni. Ar mai putea obţine bani din privatizări organi­zate judicios, nu în bătaie de joc, ca la Oltchim şi la CFR Marfă. În sfârşit, ar putea absorbi mai multe fondur