Trăieşte la Cavnic, în Maramureş, şi spune că la 92 de ani se află la jumătatea vieţii
MAMA
"Tu, Parască, nu vrei un prunc?"
"Io m-am trezât în lumea asta în dimineaţa în care mama umbla cu mine de mână, de la o poartă la alta, ca să mă deie de-acasă. Până atunci, nici nu ştiu cum am trăit, nu-mi aduc aminte de nimica, nu ştiu cum au fost zilele mele. "Nu-ţi trebe slugă? Nu-ţi trebe slugă?", întreba mama pe oricine-i ieşea înainte. "Nu-ţi trebe slugă?" Dar nimănui nu i-am trebuit şi, de la o vreme, după ce m-am obişnuit cu spaima că mama vrea să mă deie de lângă ea, parcă a început să mi se facă milă de tulburarea ei, căci simţeam că i se rupe glasul când tot întreba, iar şi iar: "Nu-ţi trebe slugă? Nu vrei un prunc?". M-am gândit că poate nu-s bun de nimica, de nu mă lua nimeni. Poate că oamenii aceia care se uitau lung la mine şi mă preţăluiau vedeau ei ceva, ceva ce nu era în regulă cu mine, îmi găseau ei vreo vină, de care eu habar n-aveam. Poate nu le plăceam pentru că eram tare mic şi slăbuţ şi mă uitam tot într-o parte, ţinându-mă de hainele mamii, ca şi cum aş fi căutat un loc de scăpare, ori poate că ghiceau, uitându-se la noi, sărăcia şi foametea de care încercam să scăpăm. Către seară am ajuns la poarta unei femei care lucra la fân. "Tu, Parască, nu vrei un prunc?", a întrebat-o mama şi pe ea, şi eu m-am uitat atunci drept în ochii femeii şi-am rugat-o din privire, am rugat-o din toate puterile mele, am rugat-o să nu mă lase, să mă ia la ea în gospodărie, ca să se liniştească odată mama. Şi femeia aceea m-a luat. Aveam numai zece ani şi-n ziua aceea am înţeles că pentru mine copilăria s-a încheiat".
LA SLUGĂRIT
"Atâta de greu am trăit cât am fost copil, că după ce-am mai crescut, păream şi mai mic"
Alexa Sitaru este cel mai bătrân bărbat din Cavnic. Născut în aprilie 1922, a trăit "în di
