Să încep prin a spune care nu sunt motivele pentru afirmația de mai sus. Am văzut opinii conform cărora dl Tokes ar trebui să păstreze decorația pentru rolul pe care l-a jucat în Revoluția din 1989. Argumentul ar putea fi bun dacă s-ar pune în dispută acordarea decorației pe acest temei. În schimb, el nu răspunde, cel puțin nu direct, argumentelor oferite de cei care susțin retragerea decorației: europarlamentarul e acuzat de declarații ”anti-românești”, culminând cu cererea făcută recent ca Transilvania să intre într-o formă de protectorat bipartit, româno-maghiar. Acestea fiind spuse, nu îmi susțin afirmația din titlu nici pe temeiul că aș fi de acord cu opiniile dlui Tokes. Din contră, găsesc discursul său ca fiind unul de monomaniac, fixat obsesiv pe o idee și rupt de realitate. Pe mine, cel puțin, mă plictisește – ca toate discursurile de același gen.

Acestea fiind spuse, retragerea decorației dlui Tokes ar reprezenta o sancționare a acestuia pentru opiniile exprimate public. Cu alte cuvinte, ar fi o încălcare flagrantă și categorică a dreptului la liberă exprimare. Drept de care se bucură dl Tokes în calitate de cetățean român, indiferent de etnia sa și, mai ales, indiferent de opiniile pe care le susține. Acum, știu care o să fie replica: ”dreptul la liberă exprimare nu e unul absolut”. Așa este, nu e absolut, există cazuri explicit enumerate și bine definite în care el poate fi limitat. Or, nimic din ce a declarat dl Tokes nu intră în categoriile respective. De fapt, e și mai rău. Departe de a fi vorba de un caz care stă undeva la limitele libertății de exprimare, avem aici unul care stă chiar în centrul acestuia, și a noțiunii de drept în general. Ceea ce a făcut dl Tokes a fost să spună niște lucruri cu care marea majoritate a românilor sunt, cu grade diferite de vehemență și de temei, în dezacord. Îl scoate asta pe dl Tokes de sub protecția ace